Alexandru Chermeleu: Când nu-ți mai pasă …

Nu te mai uiti la cat e de frumoasă. Nu ii mai vezi culoarea părului și nici ochii ce ti-au zâmbit la inceput ca o melodie dedicată inimii. Nu te mai uiti inapoi. Asa cum te uitai inainte pentru a-i admira, peste umăr, aerul feminin și alura ce s-a conectat subtil la privirile juste de a-i scotoci in minte. Cand nu-ti mai pasa, mototolești si strângi in pumn o poza in care ei ii lipsește chipul tau alături. O poza neterminata si neinramata in ecoul timpului petrecut in doi. Cand nu-ti mai pasa, n-o mai alinți din cap pana-n picioare si nu ii mai șoptești aievea. E o sirenă ce isi pierde din sunet atunci cand tu te-ndepartezi de ea sau … ea de tine. Cand nu-ti mai pasa, ii înțelegi tăcerea atunci când taci si tu la fel de cutremurător. Două note ce nu-si gasesc un loc pe Portativul vostru. Două cuvinte ce nu rezistă împreuna. Un El si-o Ea si un „Adio”.

Cand nu-ti mai pasa, numele ei nu mai exista. Nici in agenda telefonului si nici in cea a inimii. E șters, cu toate ca l-ai memorat in șoaptă.

Cand nu-ți mai pasa, nu te mai uiți la telefon si nici la ușa. Chiar daca, in secret, astepti sa sune! 🙂

Publicat de Alexandru Chermeleu Personal

Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța... Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ... DISCLAIMER COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei. Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor. Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat. Vezi mai multe articole