Alexandru Chermeleu: Ne iubim pe întuneric

De cate ori nu ai stins lumina in suflet si te-ai lasat pe ultimul loc doar pentru a fi mai bine? Te-ai aruncat într-un colț uitat de camera. Praful de pe inima ai uitat sa il mai ștergi. Te-ai înecat cu el si cu promisiunile presărate in avalul Nopților in care celălalt iti întorcea spatele,

Alexandru Chermeleu: Furtună de nisip

Deșert in suflet si in ființa. Firicele de nisip ce parcurg drumul sinapselor încet si fara zgomot. Firicele de nisip ce ajung in inimă. Se scurg anevoios printre vasele de sânge ce tipă după un nou început. Ca o clepsidră gripată ce trebuie scuturată pentru a face loc timpului să se dizolve.  Există furtuni de

Alexandru Chermeleu: Iar dacă nu ai vrut să plece, trebuia să înveți cum s-o faci să rămână!

Erați precum două cămile desenate pe un deșert al inimii. Precum două roti ale unei trăsuri ce nu mai astepta, de mult vreme, o Cenușăreasa. Singurul lucru pe care il astepta ea… era sa-ți fie mireasă. Atunci cand inima i-ai preschimbat-o in cenușă. Tu nu ai înțeles ca iubirea e ca un joc de noroc.

Alexandru Chermeleu: 1.000.000 de motive ca să pleci

Îți aminteai că până și vocea lui te enerva. Semăna al naibii de bine cu cea a șefului. Ultimul îți zicea că ajungi prea târziu la lucru iar primul îți spunea să te întorci mai devreme. De multe ori, nu mai voiai sa pleci si nici sa te întorci. Voiai sa fii tu, singura, intr-o

Alexandru Chermeleu: Mai bine în pat decât în suflet …

Bărbații buni sunt luați. Sunt ademeniți, răpiți și ascunși atât de bine. În suflet. Cred că e singura ascunzătoare din care nu mai dorești să scapi. Bărbații mai puțini buni vor „scăpa”. Își vor găsi, mereu, alte ascunzători. Dar nu în suflet, ci in pat. E mult mai simplu să cureți un cearșaf decât o

Alexandru Chermeleu: Ne îndrăgostim de nopți și uităm să mai iubim dimineți

Îți mai aduci aminte ce mișto era când o conduceai acasă, seara? Când fusta ei se confunda cu luna? Când zâmbetul ei colora umbre? Asemenea pictorului ce mai adăuga pete de lumină în tabloul unei inimi întunecate. Îți mai aduci aminte ce frumoase erau nopțile îmbrățișate in doi? De ce o iubeai numai atunci? Uitând

Alexandru Chermeleu: This woman is not available

Femeia asta nu mai e disponibilă. E ca o năluca pe care o vezi, șoptind Desculță, dar pe care nu o poți atinge. Femeia asta nu mai poate fi iubită de tine. E epuizată de cuvinte măcinate în malaxorul dorințelor neimpartasite. Nu ii mai poți atinge ochii și nu-i mai poți săruta buzele. Are chipul

Alexandru Chermeleu: Femeile înțelepte tac!

Într-o lume a bărbaților, femeile înțelepte tac.  🙂 Sa tot vorbești ca proasta și sa nu te faci auzită de cel de lângă tine e un chin. Dacă el nu-și destupa urechile, destupa-ti tu mintea. De multe ori, tăcerea e cea mai bună. Iti spune atât de multe lucruri. Despre tine și despre celălalt. O

Alexandru Chermeleu: Ce singuri suntem atunci când nu suntem singuri

Tot mai multe cupluri pleacă în vacanță deși,  iubirea dintre ei și-a luat vacanță de multă vreme. Tot mai multe poze colorate deși,  mintea și inima lor sunt în alb și negru.   Declarații de dragoste dulci și siropoase pentru suflete sărate. Din ce în ce mai multe săruturi fără țineri de mână. Mâinile tale

Alexandru Chermeleu: Sunt doi străini în casa noastră

Îi văd zi de zi. Plimbându-se derutați in pragul inimii. Sunt amândoi încălțați. Nu vor să se descalte. Trăiesc într-o gălăgie cruntă a minții, deși nu își spun nimic. Își înghit amar cuvintele. El este orb. Ea este surdă. Ea a uitat să ude florile. El a uitat sa-i mai aducă ei … altele. El