Suntem mereu grăbiți. Răspundem la telefon din mers. Ne oprim pentru a ne lega șireturile vieții iar mai apoi pășim in agitație. In agitația simțurilor. Uneori suntem niște sclavi. Dar fără stapân. Ne biciuim singuri si ne oblojim rănile cu virtutea unui doctor de suflete. Prea multe pansamente mototolite si aruncate. Pansamente supurand in amintiri. Pansamente de minți aruncate amețitor in inimă.
Cand mai avem timp de oameni dragi si buni? Cand mai avem timp de săruturi dezlegate in doi? Cand mai avem timp si pentru noi? Cand mai avem timp si pentru Dumnezeu? Căci timpul Lui e întotdeauna si al nostru. De multe ori, Dumnezeu rămâne fara timp, doar pentru a ne mai adauga noua, clipe in tropotul zilelor.
Tu cand ai vorbit ultima oară cu Dumnezeu? Cand i-ai mulțumit pentru ceea ce ai? Căci alții n-au nimic si tot ii spun un noapte buna… in genunchi.
Tu cand ai vorbit ultima oară cu Dumnezeu? Căci multe lacrimi ti-au fost șterse atunci când cel de lângă tine te-ar fi înecat in ele.
Cand ai vorbit ultima oară cu Dumnezeu? Suntem ca niste faramituri de pâine, presărate peste masa anilor. Un ospăț atât de gras pentru păsările egoului. S-ar înfrupta din noi asa cum valurile musca din nisipul timpurilor.
Tu cand ai vorbit ultima oară cu Dumnezeu? Astăzi e timp si pentru îngeri, nu numai pentru demoni. E timpul sa ii invitam in oraș. Sa alergam cu ei de braț si sa radem in hohote de dracii din trecut. Sa-i invitam in casa si mai apoi in suflet.
Tu cand ai vorbit ultima oară cu Dumnezeu? Căci El iti vorbește zi de zi, neîncetat. Chiar daca tu nu vrei sa Il asculți.
Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța...
Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ...
DISCLAIMER
COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei.
Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor.
Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.
Vezi mai multe articole
4 gânduri despre „Alexandru Chermeleu: Tu când ai vorbit ultima oară cu Dumnezeu?”
Desi Dumnezeu ar trebui sa fie prioritar in viata mea, recunosc, sunt zile in care il nu ii acord importanta cuvenita. Stiu, e o imensa greseala, si nu pentru ca El ar spune asta. E o greseala din parte-mi pentru ca El este singurul prieten adevarat, care raspunde prezent ori de cate ori e chemat. El nu e niciodata obosit, nu e niciodata ocupat, nu e niciodata suparat orice rau ai fi facut. El e un parinte iubitor care pedepseste cu dragoste pentru ca sa stii ca exista niste reguli pe lumea aceasta. E singurul care nu te judeca, Te ajuta sa te ridici oricat de jos ai fi cazut/decazut. Te ajuta sa vezi o farama de lumina in cel mai crunt intuneric si, in final, sa ajungi la ea. Acorda ajutor fara a avea vreun interes. Doamne, vino in vietile noastre si nu pleca nicicand de acolo! Dorim ca macar de acum inainte sa fii in permanenta in inimile noastre, in vietile noastre! Iti multumim pentru tot, Doamne!
Alexandru Chermeleu 
Eu vorbesc cu El în fiecare zi.
ApreciazăApreciază
minunat , eu vrobesc zilnic cu el si uneori il simt privind de pe umar!
ApreciazăApreciază
in fiecare seara ,si dimineata vorbesc cu El
ApreciazăApreciază
Desi Dumnezeu ar trebui sa fie prioritar in viata mea, recunosc, sunt zile in care il nu ii acord importanta cuvenita. Stiu, e o imensa greseala, si nu pentru ca El ar spune asta. E o greseala din parte-mi pentru ca El este singurul prieten adevarat, care raspunde prezent ori de cate ori e chemat. El nu e niciodata obosit, nu e niciodata ocupat, nu e niciodata suparat orice rau ai fi facut. El e un parinte iubitor care pedepseste cu dragoste pentru ca sa stii ca exista niste reguli pe lumea aceasta. E singurul care nu te judeca, Te ajuta sa te ridici oricat de jos ai fi cazut/decazut. Te ajuta sa vezi o farama de lumina in cel mai crunt intuneric si, in final, sa ajungi la ea. Acorda ajutor fara a avea vreun interes. Doamne, vino in vietile noastre si nu pleca nicicand de acolo! Dorim ca macar de acum inainte sa fii in permanenta in inimile noastre, in vietile noastre! Iti multumim pentru tot, Doamne!
ApreciazăApreciază