Veșnicie în doi…


Tu și eu, tinându-ne de mâna. Nu făcându-ne cu mâna. M-am saturat de despărțiri subite. Le urăsc. E ca si cum ai părăsi marea, fără a-ti lua la revedere de la valuri. Precum tălpi ce nu mai ating nisipul încins de șoapte. Așa cum două buze nu isi mai ating marginile. Veșnicie in doi. UnContinuă lectura „Veșnicie în doi…”