Ușor dezmierdata de glasul fin al unei dimineți ce ii pătrunde in porii deschiși ai unui trup îngrijit. O cafea ce se lasa așteptata de mâinile ce ating o ceașca inscripționată in ecoul singurătății. Scrijelita de momentele cand ea întreaba si tot ea raspunde. O singurătate dulce si acceptata. Mai mult asumată. Femeia singura nuContinuă lectura „Alexandru Chermeleu: Femeia singură.”