Alexandru Chermeleu: Sunt doi străini în casa noastră

Îi văd zi de zi. Plimbându-se derutați in pragul inimii. Sunt amândoi încălțați. Nu vor să se descalte. Trăiesc într-o gălăgie cruntă a minții, deși nu își spun nimic. Își înghit amar cuvintele. El este orb. Ea este surdă. Ea a uitat să ude florile. El a uitat sa-i mai aducă ei … altele. El

Si nu mai vreau sa fii Nefericita!

Vreau sa fii TU! De cate ori ti-ai sters lacrimile in soapta si ti-ai pus masca fericirii? De cate ori mi te-am imaginat ghemuita in acel colt uitat de lume cu zambetul ravasit in amintiri? Nu am putut niciodată sa ma uit in ochii tai tristi fara sa rup bucati din inima si sa le

2 in 1

(Nu voi scrie mult. Nu sunt nici inspirat si nici nu am timpul necesar pentru a insirui cuvinte multe. Voi scrie putin. E o poveste scurta. Detaliile sunt de prisos. Ideea este una singura!) Nu pot sa fac nimic fara tine! Atunci cand mainile mele se intrepatrund cu ale tale; Atunci cand iti soptesc aievea