Alexandru Chermeleu: Mai aproape …


Mai aproape de prezent, căci de trecut am fost mereu îmbrățișați. In forme si culori terestre. In mirosuri si desuuri fine. Ademeniți cu toata ființa si încremeniti pana-n tăcere. Mai aproape de prezent, căci in viitor nu poti decat sa te transpui. Desculț sau îmbrăcat din cap pana-n picioare. Ori singur, ori ținut de mâna.Continuă lectura „Alexandru Chermeleu: Mai aproape …”

Alexandru Chermeleu: Ce ne spunem cand nu ne mai iubim (partea a doua)


Acum, că pleci, am hotărât să iei tu covorul de lacrimi pe care l-am țesut împreună și l-am murdărit cu praful de stele căzute în nopțile când am uitat să iubim. Împacheteaza-l cu grija, mai păstrează încă pașii noștri furișați și grăbiți să se descalțe de timp în pustiul sufletului. Un covor imprimat de tălpileContinuă lectura „Alexandru Chermeleu: Ce ne spunem cand nu ne mai iubim (partea a doua)”

Am fost un păcătos


Am fost un păcătos atunci cand am înșelat. Cum altfel as putea vorbi si scrie despre acest lucru? Am fost un nenorocit atunci cand m-am jucat cu focul inimii altora intre bătăile sincere ale acesteia. Atunci cand am călcat apăsat pe sentimente si m-am lasat prada ego-ului flamand. Am fost un egoist atunci cand m-amContinuă lectura „Am fost un păcătos”

Iubire intr-o statie de metrou …


Atatea statii de metrou si atatia ochi tulburati de vremuri. Ochi aruncati parca in mijlocul celor mai furtunoase miscari de inimi. Atatea statii de metrou insa doar una care gazduieste la un loc atatea suflete ratacite inainte de ultimul dans al vietii si al mortii. Atatia oameni care vin si pleaca si tot atatea priviriContinuă lectura „Iubire intr-o statie de metrou …”