Alexandru Chermeleu: Cymbalta și Prozac? Nu! Cozonaci, muzică și ploaie

Ma doare în cot de trecut. Ii mulțumesc ca m-a întărit și m-a făcut ceea ce sunt acum. La naiba cu fantomele acestuia și cu suferinta prelungita în agonie. La naiba cu impostorii de suflete ce mi-au cautat în portofel și mai apoi în gânduri. S-au înfruptat din trupul meu destul, lăsând în urma doar

Alexandru Chermeleu: La mine sau la tine? :-)

Prefer la tine. E patul cald si aranjat. E cozy. Ca un fotoliu in care te cufunzi si nu mai vrei sa te ridici. E singurul loc in care as veni in vizita si n-as mai vrea sa plec. Prefer la tine. E răcoros si incitant . Ca o plimbare pe faleza. Cand briza inimilor

Alexandru Chermeleu: Prin gaura cheii.

Cu un ochi inchis si cu unul deschis tintind spre viata sau privind pe furiș cum si-o trăiesc altii. La fel cum te-ai uita la un film pentru care nu ai plătit biletul de intrare. Cocoțându-te pe gardul învechit ce protejează Mulțimea de trupuri rătăcite dar bine fixate in scaunul incomod al unui cinematograf uitat