Nu am Facebook … Nu exist! (varianta ‘nerafinata’)


Image

E util. E complex. E existential.

Am fost rugat sa scriu despre asa ceva. Nu imi place. Dar, cu tot ”calmul” de care dispun acum, o voi face 🙂

Sub nicio forma nu voi incerca sa diminuez importanta fenomenului. Ma folosesc si eu de el, il exploatez si ”respir” prin el in aceeasi masura in care o fac multi oameni sanatosi si cu preocupari mai mult decat normale. Dar m-am hotarat sa il scriu (articolul) si ce va iesi, va iesi 🙂

Am depasit ”evul mediu” al socializarii virtuale. Am terminat cu brio lectia de MIRC si suntem licentiati pe bune in ale Hi5-ului. Am ingropat adanc si cu multa sudoare timpul petrecut pe YM si am renascut. Am uitat cu nesimtire orele petrecute in aceste retele ”dubioase si inutile, nerafinate” si deloc pe gustul nostru. Suntem niste ”evoluati”.

Trecerea de la IRC la Hi5, de la Hi5 la YM si de la YM la Facebook a decurs sublim. De ce? Pentru ca Facebook le poate face pe toate deodata si, deloc surprinzator, o face destul de bine. Fenomenul ”Netsplit” intalnit in ”dictionarul explicativ al fenomenului IRC” poate fi aplicat cu succes si in acest caz. Pe Facebook discuti, pe Facebook te lauzi, pe Facebook te ”combini”, pe Facebook ”dai tepe”, pe Facebook ”te joci”, pe Facebook razi sau plangi, pe Facebook traiesti drame.

Pe Facebook pacatosii devin sfinti, albii devin negri, psihopatii – babysitters si curvele femei de casa.

Si daca toate astea nu sunt de ajuns, atunci nu merita sa traiesti. E simplu. Complicat devine atunci cand toata existenta noastra se infrupta din acest fenomen si, precum unii traiesc ca sa manance, la fel de bine altii traiesc pentru si prin Facebook. Ne-am saturat de lectii, ne-am saturat de lucrurile complicate din viata noastra, ne-am saturat sa mai asteptam. Pe Facebook nu trebuie sa astepti. Sau daca o faci, asteptarea iti va fi rasplatita (Oare?).

Am dat cu piciorul la MySpace cu buna stiinta si am facut loc noului sau vechiului ”suveran suprem”. Am spus un NU raspicat si hotarat Neogen-ului si i-am tras o palma zdravana LinkeDin-ului. Incercam sa tinem pasul cu Google+, dar ”plusul” nu a fost indeajuns pentru multi dintre noi. Ne-am repliat destul de ferm si rapid atunci cand am avut in fata tentative esuate ale unei aceleasi retele similare. Ne-am cumparat telefoane ”destepte” ca sa ne ”dam” pe Facebook si sa fim conectati chiar si atunci ”cand ramanem fara baterie”. E un mod ciudat de manifestare dar e cat se poate de adevarat. Si trist in acelasi timp.

”Imnul Pitipoancelor” se poate face acum auzit. Ne-am cumparat haine chic ca sa le ”postam” pe Facebook. Am vizitat tari straine ca sa afle cei 3000 de ”prieteni” virtuali de escapadele noastre. Am imbracat haina inocentei si ne ”mutilam” singuri, zi de zi, pentru a avea cati mai multi prieteni (prea virtuali) pe Facebook. Am uitat cine suntem dar conteaza cum suntem vazuti si ”apreciati”… tot pe Facebook. Daca tragem un pârt, trebuie sa il postam pe Facebook. A devenit un mod si chiar un model de viata. Dar cat de real este acest model si cat de bine se incadreaza el in tabloul vietii noastre reale?

De incadrat, se incadreaza bine. Il folosim cu totii. De la mic la mare. Venind vorba de ”mare” nu pot sa nu astern aici, un quote foarte la obiect, provenit dintr-un articol scurt si ”ferm”, semnat – Michele Cheplic, pe care vi-l recomand calduros (http://www.families.com/blog/warning-grandmas-on-facebook) si care spune:

”Getting friend requests from your grandmother isn’t exactly „cool” in the world of social media obsessed teens” 🙂

Sunt multe de spus … intr-o postare viitoare. Daca va mai exista.

Va las pe voi sa visati acum.

2 in 1


Image

(Nu voi scrie mult. Nu sunt nici inspirat si nici nu am timpul necesar pentru a insirui cuvinte multe. Voi scrie putin. E o poveste scurta. Detaliile sunt de prisos. Ideea este una singura!)

Nu pot sa fac nimic fara tine!

Atunci cand mainile mele se intrepatrund cu ale tale; Atunci cand iti soptesc aievea cuvinte; Atunci cand tu asculti si incerci sa ma imiti; Atunci cand eu Te Iubesc dar sunt … Nefericit.

Ati avut vreodata sentimentul ca partenerul vostru este nelinistit? Nefericit, dar nu din cauza voastra. Voi va iubiti. Cuvantul care exprima relatia dintre voi doi nu poate fi deslusit sau exprimat. Intre voi exista acea legatura puternica. O legatura perfecta. Si totusi … El este nefericit! Nu isi poate gasi locul, rostul si, pana la urma, fericirea desavarsita.

Am cunoscut un cuplu care avea o situatie materiala deosebit de buna. Si totusi, ceva nu mergea intre ei. Ei se iubeau. Ea mi-a spus insa, ca sta nopti intregi si se roaga pentru el, pentru ca il simte nefericit. Cu toate ca simtea ca ea este iubita, simtea ca sotul ei nu era multumit de meseria pe care o facea. Aceasta femeie deosebita l-a ajutat pe sotul ei sa isi gaseasca adevarata vocatie si peste niste ani am intalnit acelasi cuplu, viu, cu idealuri comune, iubitori, deschisi, intr-un cuvant, o familie implinita. Pot sa va mai spun ca situatia lor financiara nu mai era la fel de buna ca la inceput. Dar ei erau o familie adevarata.

V-ati gandit vreodata ca o familie se clădeşte pe idealuri, ca nu putem sa fim fericiti daca nu ne implinim unul prin celalalt si daca nu avem valori comune. Sa stiti ca ceea ce v-am spus nu este o poveste. E cazul parintilor mei. Este, in schimb, povestea a doi oameni care au invatat sa se completeze reciproc, sa evolueze si sa ajunga acolo unde amandoi si-au dorit sa ajunga … impreuna!

Atunci cand vom invata sa ne sacrificam pentru celalalt, cand vom invata sa renuntam la o particica din noi pentru a-l ajuta si implini pe celalalt, atunci simtim ca iubirea este binecuvantata si plenara. Sunt sigur ca si voi aveti astfel de familii sau astfel de exemple. Sa va iubiti si sa fiti iubiti! Pentru ca adevarata iubire inseamna implinire. Iar adevarata implinire incepe in unul si se termina intotdeauna in doi!

Intotdeauna …

________________

Acest blog a fost nominalizat la Premiile Radar de Media in cursa pentru “Cel mai bun blog al anului 2015″. Susține-l si tu cu un vot, accesând acest link http://www.radardemedia.ro/premiile-radar-de-media-2015-etapa-1-categoria-nr-11-cel-mai-bun-blog/ si selectând (alexandruchermeleu.com) din lista blogurilor afișate. Iti multumesc!

Palmele NU se dau din Dragoste.


Image

Daca ma iubeste, va accepta tot! Daca il iubesc, voi accepta tot!

Exista mai multe tipuri de agresivitate prezente intr-un cuplu. Cea fizica, primitiva si aproape de neimaginat si de neinteles intr-o lume civilizata, cea verbala – extrem de jignitoare si umilitoare si cea psihologica care poate sa para cea mai benigna, mai usoara, dar care, in esenţa, poate sa capete forme perfide, insidioase si sa duca la distrugerea celuilalt.

Cauzele agresivitatii sunt multiple. In primul rand, mostenim un model cultural, din familie, care poate fi perpetuat, fenomen analizat de psihologia transgenerationala. In al doilea rand, toate formele de agresivitate vadesc un individ sau o personalitate cu multiple frustrări. Cel care este agresiv ascunde multiple complexe de inferioritate si o stima de sine la pamant. Nu in ultimul rand, exista cupluri care dezvolta relatii toxice, in care agresivitatea de toate felurile devine un „modus vivendi”.

Nu confundati insa starile general umane de nervi, trecatoare, cu o agresivitate de structura. Si in plan teologic se spune ca „poti sa te infurii dar sa nu te culci cu mania ta”. Sunt unele persoane care provoaca agresivitate. Provoaca anumite stari si reactii in lant. Ma refer aici la „reactiile provocate”. Un om foarte trist poate deveni agresiv la fel cum un om foarte speriat poate reactiona in aceeasi masura. Ceea ce foarte multi nu inteleg este ca trebuie sa stim sa invatam cum sa „administram” aceste stari. Atat cele proprii cat si cele ale partenerului.

Atunci cand partenerul este nervos, uneori trebuie sa stim sa nu spunem nimic. Invata sa vorbesti atunci cand este cazul si sa taci atunci cand trebuie. Un partener agresiv va reusi sa scoata tot ce este mai nociv in alti parteneri si va reusi sa distruga si sa dezintegreze relatia pana in punctul in care cei doi vor ajunge sa isi faca rau intr-un mod reciproc. Un partener agresiv va reusi sa te depersonalizeze si sa te faca sa iti pierzi individualitatea. Atunci cand ajungi sa accepti un comportament si o atitudine agresiva din partea celuilalt, fara a lua masurile necesare, este semnul cel mai clar ca te afli intr-o relatie toxica, o relatie care poate degenera.

Pana la urma, accepti ceea ce ti se ofera in aceeasi masura in care accepti ceea ce esti. Este exact cazul barbatilor agresivi care au dobandit acest pattern de relationare inca din copilarie si l-au perpetuat in masura in care violenta a fost un lucru normal si acceptat in cadrul familiei. Sau, acele femei care tolereaza un comportament agresiv doar pentru ca acest tip de comportament a fost „imbratisat” si acceptat de catre mamele lor alaturi de partenerii lor de viata. Palmele nu se dau din dragoste. Poate doar simbolic si doar la un anumit nivel subtil de relationare. Tot ceea ce depaseste acest nivel poate avea repercusiuni grave asupra relatiei si asupra partenerilor.

In incheiere, vreau sa va spun ca acesta nu reprezinta un tratat despre agresivitate si nici „know how-ul” absolut legat de cum ar trebui sa faceti in anumite situatii. In schimb, reprezinta un prim pas in a invata cum sa recunosti, sa constientizezi, sa gestionezi sau sa iesi din anumite conflicte si situatii limita din cadrul unui cuplu.

Armele sunt la tine”. Invata sa le folosesti inteligent, neagresiv 🙂

Tu si Eu (imagine this)


alex chermeleu personal tu si euAs dori sa te invit la un dans al vietii si al iubirii! Spune-mi daca accepti aceasta provocare?!

Regulile sunt foarte simple …

Tu si Eu ne miscam suav, dulce si cutremurator, uneori tulburator, de multe ori pasional, dupa ritmul sufletului. Daca eu te chem, vreau sa vii, sa ma cuprinzi in brate. Daca eu te strig, vreau sa vii si sa ma lasi sa patrund in sufletul tau. Ma urmaresti? Imi simti vibratia? Caci eu iti simt suflarea, parfumul si blandetea, iti urmaresc privirea cu privirea.

In acest moment, iti propun un joc dureros de dulce. Mi-ar placea sa ma asculti si sa nu imi vorbesti. Mi-ar placea sa te vad mirata. Probabil ai vrea sa stii de ce nu poti sa imi spui cuvinte, iar eu ti-as raspunde ca nu e nevoie. Trebuie doar sa stii ca eu … Te simt! Iar acum priveste-ma, priveste-te, uita-te in jurul tau si vei vedea ca nu mai suntem doar noi doi … ci Tu, Eu si dragostea! Nu as dori sa iti rostesc cuvinte amare, cuvinte mari, nu as vrea sa iti spun ce as putea sa iti ofer. Doar cuvinte simple. Doar cuvinte fara continut. Fara forma, fara fond. Fara sperante, fara iluzii, in zadar si miracolul de maine. Darul meu pentru tine nu este decat clipa de acum, de pretutindeni, prezentul pur.

Ai vrea cumva sa te opresti? Asculta-ti inima … Asculta-te pe tine si misca-te si misca-ma, priveste-te, priveste-ma. Deci … ma privesti, te privesc. Totul e foarte simplu. Eu te atrag in dansul etern al vietii, tu ma atragi in cel al iubirii. Eu iti ofer, aici, acum, fiorul de a trai, de a simti, de a iubi. Timpul? Nu te mai gandi la el. Caci nici el nu se mai gandeste la tine … la noi! Sunteti contopiti! Suntem contopiti! Lasa-l. Uita-l. Esti mai puternica decat el. In continuare, cufunda-te in dansul scandalos de imbietor.

Ai vrea sa pleci? Ai vrea sa raman?

Sa lasam Dragostea sa hotarasca!

Alexandru Chermeleu: De Valentine’s Day ma va iubi mai mult …


Nu ma pot supara pe el. Nu pe El. Ii admir privirea strapungatoare a fiecarei dimineti petrecute impreuna. Il rog sa ma alinte cu fiecare cuvant. Chiar si cuvinte dure. Il rog sa mai stea, chiar daca se grabeste. Pentru ca stiu ca este al meu. Nu il voi imparti cu nimeni. Nu am nevoie de cadouri. Nu am nevoie de atentii. Nu am nevoie de lucruri materiale. Imi este indeajuns doar el. Pentru ca femeia din mine urla dupa barbatul din el. Chiar si atunci cand suntem lipiti unul de celalalt. Ce mai conteaza o floare in plus? Pe langa nenumaratele vorbe pe care mi le spune zilnic? Si totusi … sunt Femeie! Astept o adiere de clipa …

Ai uitat de micile atentii pe care trebuie sa i le oferi partenerului tau? Nu dispera. Avem destule sarbatori pentru a putea tine pasul cu ele. Suna bine, nu? NU! Suna foarte gresit. Atunci cand oferi atentii DOAR de dragul sărbătorilor, nu te astepta ca partenerul tau sa te  adore. In realitate, tu nu simti cu adevarat impulsul de a oferi omului de langa tine acele momente de tandrete si micile atentii de care are nevoie zi de zi, clipa de clipa.

Cand ajungi sa simti cu adevarat acest impuls si aceasta dorinta de a oferi partenerului tau mici momente de bucurie, indiferent de sarbatorile fabricate sau de alte date calendaristice, poti spune ca simti autentic. Pana atunci, esti un Robot ghidat pentru a simti. Nu esti mai important si nici mai ”iubitor” daca faci gesturi din obligatie.

Sarbatorile obliga. Nu te lasa tu obligat de ele. Gesturile marunte, dar importante se preteaza in fiecare zi. Ele sunt întotdeauna responsabile pentru emoțiile puternice. Nimic mai mult. Nimic mai putin. Scutura-te de aceasta platosa si simte ce trebuie simțit. Oricand … Oriunde … Neconditionat!

Important e sa fie si cu cine trebuie! :))

Si totuși, „De Valentine’s day ma va iubi mai mult!”. Aia s-o crezi tu! :))

ADIO … Dar raman cu tine!


Image

Oamenii se cauta. Se cauta neintrerupt. Zile. Saptamani. Luni. Ani. Iar atunci cand se gasesc … Se impiedica! Se impiedica unul de celalalt. De ei insisi. De orgolii, de asteptari, de temeri! Unii dintre ei nu se vor mai intalni niciodata in aceasta viata …

Razboiul psihologic dintre El si Ea. Ambii inteligenti, frumosi si orgoliosi. Nu facem niciunul dintre noi primul pas. Suntem mereu in asteptare. Batem pasul pe loc dar nu muscam. Ne aratam doar coltii. Il asteptam mereu pe celalalt si ne doare atunci cand nu vedem schimbarea. Dar ramanem indiferenti. Indiferenti schimbarii. Indiferenti celuilalt. Iar legatura se pierde. Se stinge treptat sub semnul dezamagirii impartasite. Si viata continua. Mai apoi, intalnim si ne legam de parteneri nepotriviti in goana noastra dupa iubire. De parteneri de suprafata. De ideea unei familii si a unei impliniri. Si simtim ca nu este ceea ce trebuie, ca nu este omul potrivit pentru noi … dar continuam! In slabiciunea noastra si in drumul nostru spre fericire .. continuam! Si incropim o „familie”. Cu partenerul nepotrivit. Si facem copii. Cu acelasi partener … chiar daca nu suntem fericiti! Iar drama personala prinde acum noi culori. Si ajungem sa fim disperati. Copleşiţi. Asaltati.  Vizitam psihologi, preoti, duhovnici si alti specialisti. De ce ? Pentru ca nu am avut curajul si taria initiale de a merge mai departe cu omul pe care l-am simtit de la inceput ca fiind aproape. L-am simtit ca fiind de la inceput un suflet pereche. Dar l-am indepartat si am fost, la randul nostru, indepartati de el. Pacat!

M-am hotarat! De astazi sunt Frumoasa!


De astazi m-am hotarat sa fiu Frumoasa. Si dorita. Pentru ca numai asa se poate simti o femeie Frumoasa. Atunci cand este iubita … si dorita! De cine trebuie si cum trebuie. Pentru ca poti fi dorita dar nu si iubita.

M-am oprit din aceste ganduri care ma coplesesc. Eu sunt Frumoasa si … Atat! Iar daca o femeie nu se lasa dorita atunci va pasi in lumea ei superficiala. Dar nu va pasi. Va ramane acolo. Nu vrea sa fie dorita. Decat de interlopii sentimentali care nu vor altceva decat o plimbare la ea sau la el si … atat.

Nu a stiut si nu va sti niciodata sa distinga intre cel ce o doreste si cel ce o pofteste. Pentru ca este oarba. O orbeste lumina celorlalti. Dar altii o adora. Asa cum este ea. Luminata de umbra lumii. Ea nu a reusit niciodata sa treaca mai departe de oglinda lumii. Pentru ca imaginea ei a fost mereu atat de adorabila incat a uitat sa fie adorata.

Nu vreau sa fiu acea femeie. Vreau sa fiu Femeia. Femeia Frumoasa. In primul rand pentru mine. Apoi pentru ceilalti, daca merita. Iar daca merita … vor trebui sa lupte sa ma aiba. Nu ma vand ieftin. Nu ma vand in niciun fel. Ma cuceresti sau obosesti. Nu exista cale de mijloc si nici jumatati de masura.

De ce? Pentru ca ziua cea mai importanta este Azi. Iar de Azi, m-am hotarat sa fiu Frumoasa! 🙂

________________

Acest blog a intrat in finala Premiilor Radar de Media in cursa pentru “Cel mai bun blog al anului 2015″. Susține-l si tu cu un vot, accesând acest acest link http://www.radardemedia.ro/finala-premiilor-radar-de-media-2015-cel-mai-bun-blog/ si selectând (alexandruchermeleu.com) din lista blogurilor afișate. Iti multumesc!

%d blogeri au apreciat: