Alexandru Chermeleu: Părinți, nu le mai dați copiilor voștri, pe mâna, mașini cu herghelii de cai in spinare!


In ultima perioada am văzut și am citit despre prea multe accidente. Accidente in care copii de 18-20 de ani își etalează virtuțile in ale sofatului la volanul unor mașini puternice și de zeci de mii de euro. E trist ce se întâmpla. Tragic chiar.

E cool sa ai o mașina cool. E și mai cool sa ai 19 ani și sa oprești in parcarea de la Universitate, accelerând-ți bolidul și atragând priviri pe furiș. Iar atunci când de abia aștepți sa termini cursurile și sa te urci in „Beemveul” tău fioros, nu te poate opri nimeni. Poate doar un stâlp. Sau o alta mașina in care te înfigi hotărât cu peste 150 km / ora. In oraș. Sa nu mai vorbim despre drumurile dinafara. La 200 doar te încălzești crezând ca dacă esti înăuntru, esti protejat. Indiferent de mașina pe care o conduci, orice impact poate fi devastator pentru tine și pentru ceilalți. E de-ajuns sa prinzi cu partea din dreapta carosabilul pietruit și noroios. E de-ajuns sa îți sara un patruped in mijlocul șoselei. E de-ajuns sa pierzi pentru o fracțiune de secunda controlul și sa fii proiectat in primul copac uitat de vremuri. Nici centura de siguranța nu te scapă. Ca sa nu mai spunem ca mulți nu o poarta.Iar dacă de viața ta nu îți pasa, gândește-te ca mai sunt și alți conducători in trafic. Se numesc suflete. Înainte de toate. 

Și pana la urma, nu e vorba de mașina. E vorba de cei care o conduc și de cei care fac posibila o astfel de întâmplare. 

Am cunoscut mulți părinți inconștienți. De-a binelea. Părinți care și-au înecat amarul și durerea in zile și nopți negre atunci când singurul lor copil a murit subit in curse contra cronometru. Am cunoscut destui părinți care se făleau cu mașina pe care le-o făceau cadou odraslelor. Doar pentru ca își permiteau. Cum sa nu aibă copilul meu la 18 ani o mașina cu peste 250-300 de cai putere? Doar e copilul meu și e singurul. De abia și-a luat carnetul. Iar dacă asta nu e suficient, le mai dam și bani de tuning. Mai adăugăm vreo 80 de cai. Nu avea destui.

Nu am înțeles niciodată latura asta inconstienta. Dacă nu ii iei copilului tău o mașina „bengoasă” nu te va mai iubi? Îți spun eu! Va pune „botic” o perioada și apoi ii va trece. Se va obișnui. Aici nu e ca in Domnul Goe. Fiindcă nu și-a văzut de scoala, l-am dus la mare. Copilul tău nu te face mândru? Ia-i un Maseratti.

Nimeni nu spune ca nu ar trebui sa conduci după ce ți-ai luat permisul. Asta nu înseamnă ca trebuie sa te arunci in mașini nervoase. E ca și cum nu as fi jucat niciodată fotbal și m-ai arunca direct pe terenul in care joaca Real Madrid și Barcelona. Na, Chermeleu! Joaca! Și mai da și gol! 🙂 

Experiența își spune întotdeauna cuvântul. Volanul drept îl poate ține oricine. Nu oricine însă știe și cum sa procedeze in anumite situații limita.

Nu are nicio legătura cu banii. Și părinții mei aveau bani dar nu a însemnat ca m-am trezit la volanul unei mașini cu kilometrajul dat peste cap. Tentațiile sunt mari. Credeți-ma! Una este sa conduci o mașina cu 100 de cai putere și alta este sa conduci una cu 400. Am experimentat ambele situații. In cazul al doilea vei fi mereu tentat sa îți lipești talpa de acceleratie. In felul acesta se Creează și o anumită conduita de a conduce mașina. Iar asta contează mult. E precum un stil de viața. La fel e și cu stilul de condus. Iar asta poate sa v-o confirme orice instructor auto sau șofer cu experiența. 

La final de zi, vina nu este nici măcar a copiilor. La vârsta asta nu esti nici măcar dezvoltat emoțional. Ce poți sa le ceri mai mult? Vina este, in schimb, a părinților. A acelor părinți inconștienți care își condamna, la propriu, copiii la moarte. Sa fiu părinte și sa știu ca fiul meu e plecat in excursie cu mașina de 300 de cai putere pe mâna, asta după ce acum doua luni și-a luat carnetul de conducere, nu îți aduce tocmai o stare de liniște sufleteasca. 

Părinți, nu fiți inconștienți! Copilul e o minune iar mașinile, doar niște fiare vechi. 

Pana la urma, întrebarea e, ce e mai important? Cât de mișto și de cool arată fiu-tu la volanul unui BMW sau cât de frumos apăreți voi in poze de familie și după mulți, mulți ani?!

Publicat de Alexandru Chermeleu Personal

Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța... Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ... DISCLAIMER COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei. Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor. Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.

Un gând despre „Alexandru Chermeleu: Părinți, nu le mai dați copiilor voștri, pe mâna, mașini cu herghelii de cai in spinare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: