De cate ori nu ai stins lumina in suflet si te-ai lasat pe ultimul loc doar pentru a fi mai bine? Te-ai aruncat într-un colț uitat de camera. Praful de pe inima ai uitat sa il mai ștergi. Te-ai înecat cu el si cu promisiunile presărate in avalul Nopților in care celălalt iti întorcea spatele, spunând ca nu mai poate adormi cu tine in brațe.
S-au spart becurile minții si s-au aprins altele. Într-un alt loc. Ferit de șoapte ce iti spun sa mai rămâi. Acum, va iubiți pe întuneric. Precum doi pudici ce se ating cu mainile printre hainele prea groase. Groase au ajuns si vorbele celuilalt atunci cand gura lui nu te mai săruta nici macar pe jumatate. Cu buzele sifonate si crăpate de vântul care adie acum pe la urechile închise. Nu mai poti crede nimic din ceea ce auzi. Asa cum nici celălalt nu te mai aude. A încetat si sa te mai vadă. De simtit, nici atât.
Sunteți orbii perfecți ce bâjbâie atent prin bezna ființei. Va căutați cu dor, pipăind siluete dezorientate. Va împiedicați de cioturi de amintiri aruncate in casa in care v-ati acoperit sufletele, zi de zi. Acum, nu au rămas decat frânturi de gand stoarse si măcinate in blenderul timpului petrecut in doi. Două boabe de cafea ce si-au pierdut aroma printre anii care s-au scurs cu nesimțire, in pozele voastre. Un tablou din care v-ati șters amândoi. L-ati mâzgălit cu pete cenușii si v-ati pictat separat. Fiecare cu rama lui de viața.
Va iubiți pe întuneric! Si totuși, va este dor de lumina din ochii celuilalt.
De și i-ar deschide, iubirea ar clipi din nou…
_______
Comanda prima mea carte „Iubind-o pe Ea” si iesi din întuneric!
Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța...
Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ...
DISCLAIMER
COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei.
Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor.
Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.
Vezi mai multe articole
2 gânduri despre „Alexandru Chermeleu: Ne iubim pe întuneric”
Sunt un cititor constant al blogului si îmi place foarte mult, e ceva deosebit si pe gustul meu, asa cum gândesc si eu dar nu știu sa le exprim. Am si cartea si am o întrebare/sugestie: as dori foarte mult sa regăsesc undeva toate gândurile din bloguri, de preferat scrise daca s-ar putea. Multumesc si tineti-o tot asa. Adrian
Nu toţi avem puterea de a ne privi pe lumină pentru că avem atât de multe cicatrici pe suflet încât ne este frică de faptul că altcineva ne-ar vedea…Iar cei care au curajul de a apride lumina, sfârşesc abandonaţi şi singuri în iubirea care le rămâne doar a lor…Nu mai ştim să vedem fericirea din ochii celuilalt, nu mai ştim să oferim, ci vrem doar să primim….Mă întreb retoric dacă nu sunt eu nebună şi încă mai cred în povestea dintre ELşi EA….
Alexandru Chermeleu 
Sunt un cititor constant al blogului si îmi place foarte mult, e ceva deosebit si pe gustul meu, asa cum gândesc si eu dar nu știu sa le exprim. Am si cartea si am o întrebare/sugestie: as dori foarte mult sa regăsesc undeva toate gândurile din bloguri, de preferat scrise daca s-ar putea. Multumesc si tineti-o tot asa. Adrian
ApreciazăApreciază
Nu toţi avem puterea de a ne privi pe lumină pentru că avem atât de multe cicatrici pe suflet încât ne este frică de faptul că altcineva ne-ar vedea…Iar cei care au curajul de a apride lumina, sfârşesc abandonaţi şi singuri în iubirea care le rămâne doar a lor…Nu mai ştim să vedem fericirea din ochii celuilalt, nu mai ştim să oferim, ci vrem doar să primim….Mă întreb retoric dacă nu sunt eu nebună şi încă mai cred în povestea dintre ELşi EA….
ApreciazăApreciază