Am aflat ca există psihologi care încurajează, in terapia de cuplu, palmele „din dragoste”‘ aplicate peste „botul neastâmpărat” al consoartei. Ce mai tura vura! Ii aplici iubitei tale una bucata palmă zdravăna peste fața si i-ai liniștit demonii! Ce înțelegere, ce empatie, ce iubire! Ce psihologi! Ma mir cum de au ajuns unii sa practice psihoterapia! Asta nu e terapie! Asta e bălărie!
E o prostie sa crezi ca un astfel de tratament e eficient si ca singura soluție rămasă este sa lasi urme vizibile pe trupul celui de lângă tine.
Unde este iubirea? Despre ce fel de relație mai putem vorbi daca partenerii ajung sa îsi împartă pumni, ca la box? Măcar dacă ar fi si invers! Intr-o alta lume, ar fi echitabil! Cum i-ai tras una nevestei, pregătește-te sa primesti si tu una, înapoi. Asta nu e iubire. Asta e toxicitate care urla prin toți porii ființei.
Același psiholog menționează ca Femeia nu trebuie sa provoace bărbatul! Serios? Dar bărbatul ei e un animal? Un mascul nevaccinat si scăpat din cușca ororilor? Cum adica sa nu iti provoci bărbatul? Pai ți-ai luat un câine turbat alaturi sau un bărbat care te iubește?! Asta se traduce foarte simplu: Ți-ai provocat bărbatul, fii pregătită sa o încasezi! Si asumă-ti! Cu vârf si îndesat! Iar dacă tu crezi ca vei servi doar felul întâi si felul doi, imaginează-ți ca urmează si „desertul”!
Ba da! Femeia trebuie sa il provoace pe bărbat! Trebuie sa il provoace la discuții misto, la o ieșire in parc, sa il provoace in dormitor si chiar in bucatarie. Sa il provoace la mângâieri si la clipe petrecute in doi. Femeia e musai sa îsi provoace bărbatul. Sa il provoace chiar si la o cearta constructiva care poate alunga demonii din umbră. Asta nu inseamna ca daca te cerți trebuie sa si dai! Cand ai dat cu pumnul, te-ai scos singur din joc. Ai pierdut din start. Ca bărbat si, in primul rând, ca om.
Asta nu e niciun rai cu îngeri care te adorm. Asta e iadul cel mai aprig din care trebuie sa ieși. Si sa ieși cat mai repede.
Femeia nu trebuie sa provoace bărbatul! Ba da! Sa il provoace!
La iubire!
________
Editie Limitată de Valentine’s Day! 500 de exemplare din cartea Iubind-o pe Ea, cu autograf! Comanda-ti exemplarul semnat de aici:
Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța...
Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ...
DISCLAIMER
COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei.
Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor.
Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.
Vezi mai multe articole
3 gânduri despre „Alexandru Chermeleu: Femeia nu trebuie să provoace bărbatul”
Loviturile, ” incasatul” sunt de mai multe feluri, atunci cand ranesc, jignesc si starnesc, cum ai spus tu, „demonii din umbra”. Nimeni, nimeni nu are dreptul sa loveasca in sufletul cuiva si sa il scuipe, indiferent de neintelegeri sau provocare!! Gresit! Daca lovesti sau esti lovit, nu trebuie sa o incasezi sau sa dai la randu- l tau! Ar trebui! …8 te aperi lovind?! Sa fie o neputinta?
O zi buna!
Dar atunci cand loviturile le incasezi cu sufletul , cum sa ripostezi ? Si ce este mai trist, cazurile sunt multe, dupa cum pot sa trag concluzii. Trista este viata , pacat! 😞
Loviturile, ” incasatul” sunt de mai multe feluri, atunci cand ranesc, jignesc si starnesc, cum ai spus tu, „demonii din umbra”. Nimeni, nimeni nu are dreptul sa loveasca in sufletul cuiva si sa il scuipe, indiferent de neintelegeri sau provocare!! Gresit! Daca lovesti sau esti lovit, nu trebuie sa o incasezi sau sa dai la randu- l tau! Ar trebui! …8 te aperi lovind?! Sa fie o neputinta?
O zi buna!
ApreciazăApreciază
Un articol perfect adevarat! Scurt si la obiect! Din pacate, Alex… multi barbati „iubesc” in modul asta… 😦
ApreciazăApreciază
Dar atunci cand loviturile le incasezi cu sufletul , cum sa ripostezi ? Si ce este mai trist, cazurile sunt multe, dupa cum pot sa trag concluzii. Trista este viata , pacat! 😞
ApreciazăApreciază