După două palme zdravene peste fața, parca nu iti mai vine sa te uiti la un film romantic cu partenerul tau. După doua înjurături ferme si scoase printre dinții care nu mai scrâșnesc acum pentru tine, parca nu iti mai vine sa mergeți, impreuna, la o plimbare in parc. După zeci, sute si mii de săgeți otrăvitoare țintite in suflet si pe trupul plin de vânătăi, parca nu iti mai vine sa-l alinți pe cel de lângă tine in cuvinte dulci.
După atâtea zile si nopți petrecute in Iad, cu greu il mai poti vedea pe cel de alaturi cu aripi de înger. Căci iadul pe care multe femei il trăiesc alaturi de masculii care îsi baga picioarele, la propriu, in sufletul lor, e din ce in ce mai mult confundat cu iubirea despre care ne povesteau bunicii, la o cana de ceai.
„Iubire, ți-am pregătit mâncarea!” E caldă, la fel ca obrazul încins de palmele lui.
„Iubire, ce vrei sa iti cumpăr de la magazin? Țigări mai ai?” Unele și-ar „cumpara” o alta inima. Cea pe care o au, e amanetată deja in schimbul unor promisiuni ce nu apuca răsăritul soarelui. Soare pe strada lor nu mai e de multă vreme. Nici afara si nici înăuntru.
„Iubire, ți-am pus hainele la spălat!” Pe lângă lacrimile ei, care au spalat deja aceleasi buze si bluze pe care el a uitat sa le adulmece.
Iubire in sus, iubire in jos. Si in stânga si in dreapta. Si in fata si in spate. Numai unde trebuie, nu. In interior. O liniște căreia multi i-au uitat numele.
Pai daca pe ăsta il cheamă „Iubire”, ma întreb cum arata portretul perfect al urii. Căci iubire nu mai e de ceva timp. Nici atunci cand ochii iti sunt învinețiți, nici atunci cand inima bate la fiecare sunet de cheie băgata in ușa. Dar nu de dor. Ci mai mult de teama. O frica ce paralizează simțurile si te transforma in robotul perfect de bucatarie si dormitor.
Iubire nu mai e de multă vreme. Atunci cand sexul e doar sex, far pic de dragoste si mângâiere. Iubire nu mai e de multă vreme atunci cand tu esti servitoarea lui, in loc ca el sa iti servească ceea ce meriți, zi de zi si clipa de clipă.
Când „Iubire” nu e acasă, „proasta” e tot la masă. Plângând, înghițind in sec si sperând. La o zi mai buna, la o inima mai buna sau la o viața alaturi de un om care a uitat să-i mai privească ochii.
E greu. Sa renunți sau sa schimbi ceva. E greu sa pleci sau sa plece el. Cei mai multi nu o fac. Niciodata. Insa e mult mai greu sa înduri. Orice. In numele unei iubiri prost înțelese. Iadul pe care il trăiești se poate preschimba in Paradis. Dar pentru asta e nevoie sa scapi de demonii din viața ta. Unul e teama, celălalt e chiar el. Un înger cu chip de drac.
Îngerii nu iti taie aripile. Ti le ocrotesc. Iar daca ale tale inca nu au crescut, ti le vor împrumuta pe ale lor.
_____________
Tu ți-ai comandat cartea de suflet? Comandă Acum și bucură-te de tine și de iubirea pe care o meriți! O carte care a devenit un bestseller in 3 luni de la lansare peste 12000 de exemplare vândute. Pune si tu mana pe ea! De unde? De aici! Click pe linkul de mai jos:
Iubire prost inteleasa , dar indelung rabdatoare….rezistenta e mare pentru ca ea se hraneste cu amintiri si praguri create de generatii
ApreciazăApreciază
Ochii tai mari ca doua ferestre prin care simt ca cineva bland si tainic este dincolo, adica, acolo in suflet, cautand raspunsuri pentru suflet iar fruntea ta, atat de lata, iar scrierile tale atat de extraordinare, care mi-au facut sufletul sa tresara la fiecare cuvant, mi-au adus aminte de Eminescu, de marele Eminescu care mi-a hranit sufletul, adolescentin, cu hrana spirituala de care eram flamanda la aceea vreme. Chiar daca anii au spulberat cate o petala, sau doua, sau mai multe….sau chiar nu mai stiu cate, la fiecare trecere a taifun-ului, sufletul meu, foarte bizar dar neimbatranit inca avea nevoie de hrana pentru spirit. Pentru mine tu esti hrana sufletului meu si….tu esti Eminescu meu. Da, afirm inca o data ca pentru mine tu esti ” un al doilea Eminescu”. Imi era foarte dor de tine. Continua sa-mi hranesti sufletul si nu-l lasa sa moara. Iti multumesc.
ApreciazăApreciază
Dar exista si finaluri fericite…cand se rupe lantul si atunci ingerul devine mai increzator, iar demonul devine inger in propriul paradis
ApreciazăApreciază
Complicat…Probabil că toţi jucăm aceste roluri pe rând….Suntem victime şi călăi în acelaşi timp…De ce…Pentru că ne minţim siguri, pentru că suntem laşi, pentru ca trăim în comoditate, nu mai vrem să luptăm pentru nimic…Pentru că nu ne ascultăm vocea interioară, acceptăm compromisul decât singurătatea…Pentru că iubim prea repede şi prea uşor oameni necunoscuţi, aşezându-i pe piedestalul vieţii noastre….Alţii au doar bucăţi de suflet pentru că cineva i-a cipârţit cânva şi astăzi nu mai pot iubi….
Dacă am fi atât de simpli….
ApreciazăApreciază