Alexandru Chermeleu: Îngeri și Demoni


După două palme zdravene peste fața, parca nu iti mai vine sa te uiti la un film romantic cu partenerul tau. După doua înjurături ferme si scoase printre dinții care nu mai scrâșnesc acum pentru tine, parca nu iti mai vine sa mergeți, impreuna, la o plimbare in parc. După zeci, sute si mii de săgeți otrăvitoare țintite in suflet si pe trupul plin de vânătăi, parca nu iti mai vine sa-l alinți pe cel de lângă tine in cuvinte dulci.

După atâtea zile si nopți petrecute in Iad, cu greu il mai poti vedea pe cel de alaturi cu aripi de înger. Căci iadul pe care multe femei il trăiesc alaturi de masculii care îsi baga picioarele, la propriu, in sufletul lor, e din ce in ce mai mult confundat cu iubirea despre care ne povesteau bunicii, la o cana de ceai.

„Iubire, ți-am pregătit mâncarea!” E caldă, la fel ca obrazul încins de palmele lui.

„Iubire, ce vrei sa iti cumpăr de la magazin? Țigări mai ai?” Unele și-ar „cumpara” o alta inima. Cea pe care o au, e amanetată deja in schimbul unor promisiuni ce nu apuca răsăritul soarelui. Soare pe strada lor nu mai e de multă vreme. Nici afara si nici înăuntru.

„Iubire, ți-am pus hainele la spălat!” Pe lângă lacrimile ei, care au spalat deja aceleasi buze si bluze pe care el a uitat sa le adulmece.

Iubire in sus, iubire in jos. Si in stânga si in dreapta. Si in fata si in spate. Numai unde trebuie, nu. In interior. O liniște căreia multi i-au uitat numele.

Pai daca pe ăsta il cheamă „Iubire”, ma întreb cum arata portretul perfect al urii. Căci iubire nu mai e de ceva timp. Nici atunci cand ochii iti sunt învinețiți, nici atunci cand inima bate la fiecare sunet de cheie băgata in ușa. Dar nu de dor. Ci mai mult de teama. O frica ce paralizează simțurile si te transforma in robotul perfect de bucatarie si dormitor.

Iubire nu mai e de multă vreme. Atunci cand sexul e doar sex, far pic de dragoste si mângâiere. Iubire nu mai e de multă vreme atunci cand tu esti servitoarea lui, in loc ca el sa iti servească ceea ce meriți, zi de zi si clipa de clipă.

Când „Iubire” nu e acasă, „proasta” e tot la masă. Plângând, înghițind in sec si sperând. La o zi mai buna, la o inima mai buna sau la o viața alaturi de un om care a uitat să-i mai privească ochii.

E greu. Sa renunți sau sa schimbi ceva. E greu sa pleci sau sa plece el. Cei mai multi nu o fac. Niciodata. Insa e mult mai greu sa înduri. Orice. In numele unei iubiri prost înțelese. Iadul pe care il trăiești se poate preschimba in Paradis. Dar pentru asta e nevoie sa scapi de demonii din viața ta. Unul e teama, celălalt e chiar el. Un înger cu chip de drac.

Îngerii nu iti taie aripile. Ti le ocrotesc. Iar daca ale tale inca nu au crescut, ti le vor împrumuta pe ale lor.

_____________

Tu ți-ai comandat cartea de suflet? Comandă Acum și bucură-te de tine și de iubirea pe care o meriți! O carte care a devenit un bestseller in 3 luni de la lansare peste 12000 de exemplare vândute. Pune si tu mana pe ea! De unde? De aici! Click pe linkul de mai jos:

http://bookzone.ro/produs/iubind-o-pe-ea/

Publicat de Alexandru Chermeleu Personal

Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța... Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ... DISCLAIMER COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei. Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor. Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.

4 gânduri despre „Alexandru Chermeleu: Îngeri și Demoni

    1. Ochii tai mari ca doua ferestre prin care simt ca cineva bland si tainic este dincolo, adica, acolo in suflet, cautand raspunsuri pentru suflet iar fruntea ta, atat de lata, iar scrierile tale atat de extraordinare, care mi-au facut sufletul sa tresara la fiecare cuvant, mi-au adus aminte de Eminescu, de marele Eminescu care mi-a hranit sufletul, adolescentin, cu hrana spirituala de care eram flamanda la aceea vreme. Chiar daca anii au spulberat cate o petala, sau doua, sau mai multe….sau chiar nu mai stiu cate, la fiecare trecere a taifun-ului, sufletul meu, foarte bizar dar neimbatranit inca avea nevoie de hrana pentru spirit. Pentru mine tu esti hrana sufletului meu si….tu esti Eminescu meu. Da, afirm inca o data ca pentru mine tu esti ” un al doilea Eminescu”. Imi era foarte dor de tine. Continua sa-mi hranesti sufletul si nu-l lasa sa moara. Iti multumesc.

      Apreciază

  1. Complicat…Probabil că toţi jucăm aceste roluri pe rând….Suntem victime şi călăi în acelaşi timp…De ce…Pentru că ne minţim siguri, pentru că suntem laşi, pentru ca trăim în comoditate, nu mai vrem să luptăm pentru nimic…Pentru că nu ne ascultăm vocea interioară, acceptăm compromisul decât singurătatea…Pentru că iubim prea repede şi prea uşor oameni necunoscuţi, aşezându-i pe piedestalul vieţii noastre….Alţii au doar bucăţi de suflet pentru că cineva i-a cipârţit cânva şi astăzi nu mai pot iubi….
    Dacă am fi atât de simpli….

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: