Viața ne repetă mereu lecțiile. Sub o formă sau alta. Până le învățam. Unii le învață. Altii nu le învață niciodată. Se complac într-un joc sado-masochist al ființei. Palmele simbolice se transforma acum intr-o veritabila sabie cu mai multe tăișuri. Aplicată peste aceleasi răni si cicatrici invizibile.
Mulți se plimbă pe același drum. Un drum bătătorit de aceiași pași ce se pierd printre gropile aruncate in fața ochilor. Dacă ti-ai scrântit o dată glezna, ar trebui să te astepti sa iti rupi piciorul, data viitoare. In același loc si printre aceleasi pietre ce acum nu gâdila tălpi.
Drumul cel mai scurt e cel pe care il cunoști. Insa daca drumul pe care il stii e unul anevoios si plin de pete de întuneric, ar fi cazul sa schimbi ruta. Chiar daca distanța e acum mai mare.
Sa te uiți mereu in spate nu a fost niciodată un loz castigator. E un chin teribil al minții si al inimii. Un gât care se întoarce neîncetat. Contorsionand gânduri, trăiri, visuri si priviri ce ar trebui îndreptate inainte.
E mult mai simplu sa te uiți la ce a fost decât sa faci pace cu demonii din interior. Acea fărâma de speranța ce ne leagă mereu de amintiri celebre. Amintiri prăfuite de un prezent neasumat. E mult mai simplu sa te întorci la un fost decat sa iti intorci, singur, paginile. Si sa le lași in spate. Unele carti se citesc de mai multe ori. Până ajungi sa le înțelegi rândurile. Asa cum unii foști sunt iertați mai mult decat ne iertam pe noi.
Un fost înseamnă ca … A fost! Iar acum s-a încheiat. O realitate pe care multi nu o accepta in drumul lor, intrerupt, spre fericire. Foștii ar trebui lăsați in spate. Încuiati in cufărul inconștientului. Un cufăr așezat cu grija in coridoarele pustii ale trecutului. Dacă nu arunci cheia, vei avea mereu tentația sa il deschizi. Sa vezi ce se mai întâmpla cu el. Precum ai dezgropa un mort din a lui odihna veșnica. Cand moartea sentimentelor se preschimba, subit, într-un proces dureros de resuscitare a ființei.
Singurul lucru readus la viața e durerea. O durere surda pe care nicio pastila nu o poate calma. Nu te vei putea niciodată bucura de un nou inceput daca te scalzi mereu in același sfârșit.
Daca tu nu arunci cheia, nimeni nu o va arunca in locul tau. Degeaba trupul si privirea sunt îndreptate inainte atâta timp cat mintea si inima sunt inca ancorate.
„De ce mă tot suna fostul?”
De ce ii tot răspunzi?
_______
Punem la bătaie ultimele exemplare din cartea Iubind-o pe Ea, cu autograf! Doresti cartea semnată? Lansează comanda aici:
Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța...
Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ...
DISCLAIMER
COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei.
Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor.
Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.
Vezi mai multe articole
2 gânduri despre „Alexandru Chermeleu: De ce mă tot sună fostul?”
Ce facem cand avem un copil cu fostul? Ce facem cand ruptura se produce definitiv, dar prezenta este continua pentru ca avem cel mai drag lucru, in comun? Cum ne continuam drumul, pe care va merge si el, poate ocazional sau pe portiuni, un EL pe care nu-l mai vrem si-am vrea sa nu-l mai vedem sau sa-l simtim niciodata?! Ce facem? 🙂 Pe mine ma chinuie lucrul asta. Mi-l asum, sigur ca da. Dar ma chinuie oricum.
Mergi mai departe .. Un fost de multe ori e groaznic .. Chiar daca la mijloc e o comoara de copilas.. Incerci sa faci sa eviti pe cat de mult posibil poti .. Eu am noroc as spune ca e un psihopat …
Alexandru Chermeleu 
Ce facem cand avem un copil cu fostul? Ce facem cand ruptura se produce definitiv, dar prezenta este continua pentru ca avem cel mai drag lucru, in comun? Cum ne continuam drumul, pe care va merge si el, poate ocazional sau pe portiuni, un EL pe care nu-l mai vrem si-am vrea sa nu-l mai vedem sau sa-l simtim niciodata?! Ce facem? 🙂 Pe mine ma chinuie lucrul asta. Mi-l asum, sigur ca da. Dar ma chinuie oricum.
ApreciazăApreciază
Mergi mai departe .. Un fost de multe ori e groaznic .. Chiar daca la mijloc e o comoara de copilas.. Incerci sa faci sa eviti pe cat de mult posibil poti .. Eu am noroc as spune ca e un psihopat …
ApreciazăApreciază