Deșert in suflet si in ființa. Firicele de nisip ce parcurg drumul sinapselor încet si fara zgomot. Firicele de nisip ce ajung in inimă. Se scurg anevoios printre vasele de sânge ce tipă după un nou început. Ca o clepsidră gripată ce trebuie scuturată pentru a face loc timpului să se dizolve.
Există furtuni de nisip in toți oamenii. Unii au praf in ochi iar alții, îsi șterg obrajii atunci cand lacrimile se transforma in pietre dure. Cand doua mâini nu se mai întrepătrund. Cand ochii nu mai tintesc priviri si cand doua trupuri se răcesc sub semnul unei singurătăți, prietene cu iarna.
Există furtuni de nisip in noi toți. Atunci cand gândurile răscolesc alte gânduri. Cand ploi aurite cad peste o piele fină ce a uitat sa mai fie mângâiată in avalul ființei. Furtuni de nisip ce lasă cicatrici microscopice. Multe găuri in minte si in inimă. Puncte de suspans ce îndepărtează iubirea celor doi si o paralizează in ecoul bătailor de inimă. Căci dacă până acum, două inimi băteau pentru unul si același gând, mai departe ele bat separat. Ca două clopote ce nu-si mai întâlnesc clinchetul. Precum două vorbe purtate agale peste vântul ce adie prin porii ființei.
Furtuni de nisip in iubire. Atunci cand Ea a încetat sa mai fie o furtuna pentru tine iar tu ai uitat să-i mai atingi nisipul cald… cu tălpile.
Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța...
Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ...
DISCLAIMER
COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei.
Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor.
Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.
Vezi mai multe articole
Alexandru Chermeleu 