De oameni cu inima caldă. Chiar si atunci când mâinile lor sunt reci. In tropotul timpului si al șoaptelor răsfirate peste dorințe. Mi-e dor de oameni buni si nebuni, in același timp. In nebunia altora, am uitat cum e sa o trăim pe a noastră. De oameni veseli, ce iti zâmbesc cu inima. Când trupul este sfârtecat printre suspine.
Mi-e dor de oameni ce se țin de mâna. De oameni ce își spun povesti. Fără a-i povesti pe alții. Oameni care se regăsesc in suflul celorlalți. Mi-e dor de oameni ce iubesc si se iubesc. Oameni ce nu au uitat cât de frumoși sunt. Lăsând oglinzile in urma.
Mi-e dor de oamenii copii. De cei ce-si poarta tinerețea-n suflet. De-adulții ce se joacă pur. Fara sa calce peste minți si inimi.
Imi este dor de oameni sinceri. De guri ce te alinta cu-adevarul. De oameni ce te simt aievea.
Mi-e dor de oameni Fericiți. De chipuri ce iti râd cu ochii. Căci multă vreme au stat cu ei închiși. Cu mintea, inima si sufletul … la fel.
Mi-e dor de oamenii de odinioară. Oameni curați la interior si exterior. De oameni ce te iau in suflet si nu ti-ar da vreodată drumul.
Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța...
Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ...
DISCLAIMER
COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei.
Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor.
Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.
Vezi mai multe articole
Alexandru Chermeleu 