Alexandru Chermeleu: Când morții nu își povestesc povestea


România … O țara in care viii își plâng morții in timp ce alții își umplu buzunarele. Unii nu se mai satura de bani iar alții nu se mai satura acum de plâns si de durere. România … O țara in care sistemul infect, corupt si ignorant Închide ochii in fata vieții.

Nu contează ca avem 5 sau 20 de ani. 40 sau 65. Nu contează ca suntem singuri sau alături de cineva. Iubiți sau părăsiți. Sistemului nu ii pasa. Sistemul ne dorește acolo unde vrea el. Precum niște pioni nenorociți de pe tabla de șah a vieții. Niște pioni pe care ii muți cum vrei tu iar mai apoi ii arunci de pe tabla, in scârbă.

România … O țara in care silicoanele si botoxul sunt ridicate la rang de arta. O țara in care curvele si interlopii au mai multe de spus decât oamenii, cu adevărat, talentați.

România … O țara care își resuscitează tinerii pe asfalt. O țara care a intrat, de multă vreme, in moarte clinica. O țara in care se permite orice, pentru niște amărâți de bani. Se permite chiar sa murim. Intr-o fărâma de clipa.

România … Țara in care, pe jos fiind sau cu mașina, nu te poți uita inainte, bucurându-te de peisaj. Trebuie sa ai capul plecat si sa te uiți in jos. Sa eviti gropile pentru a nu-ti rupe gleznele sau rotile, in cel mai bun caz.

România … O țara care, daca ar fi pusă in fata unei catastrofe sau a unui război, nu ar avea resursele necesare sa facă fata neprevazutului. O țara in care oamenii simpli merg si donează sânge in timp ce sistemul încearcă sa ni-l sugă la loc.

România … O țara care își lasa tinerii sa putrezească, Arși de vii, in cluburi si locații necontrolate si neavizate. Locații ce ar trebui închise si nu amendate. O țara in care anii de pușcărie pe care ii vor face unii (daca ii vor face) nu vor aduce niciodată înapoi, mamelor, sufletele pierdute in tragedia de ieri seara.

Morții nu își povestesc moartea. Însă noi, cei care am rămas aici, o vom face. Vom duce povestea mai departe. Vom încerca sa ne deschidem ochii, sa ne destupam urechile, sa fim mai atenți la ce se întâmpla in jurul nostru si sa încercam sa schimbam ceva. Chiar daca suntem mici. In fata lui Dumnezeu, toți suntem la fel. Chiar daca vocea noastră este precum o picătura in ocean.

Însă așa se naște un ocean. Din suma picăturilor si a lacrimilor cazute, de-a lungul veacurilor.

Publicat de Alexandru Chermeleu Personal

Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța... Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ... DISCLAIMER COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei. Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor. Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.

2 gânduri despre „Alexandru Chermeleu: Când morții nu își povestesc povestea

  1. Oare se va schimba ceva in tara asta?
    De ce e nevoie de vieti tinere si nevinovate sa fie sacrificate pentru ca cineva sa vada ca TARA asta nu e a LOR. Dumnezeu sa-I aiba in paza !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: