Ti-am făcut si patul. Uitai sa il faci de fiecare data când plecai de acasă. Probabil il făceai in alta parte. Ai uitat ce mișto mototoleam cearșaful sub respirația noastră. Singurul aer pe care il mai inspir acum e intoxicat de minciuni si ego. Uitai sa ma ții de mâna atunci când ne plimbam pe strada. O luai înaintea mea. De parca aveam nevoie de un deschizător de drumuri. In tot acest timp, puteai sa imi deschizi inima. Însă ai preferat sa iti închizi ochii si sa iti astupi urechile. Parca vorbeam cu un perete. Un perete pictat in lacrimi si in amintiri demult uitate.
Ajungeai acasă si te uitai in cruciș la mine. Nu știai cum sa ma iei. Cel mai bine era daca ma luai in brațe. Uneori, nu aveam nevoie decât de asta. Te puneai la masa si infulecai ca un dement. Iti mai spuneam sa faci o pauza. Dar nu voiai sa ma asculti. Singura pauza pe care ai făcut-o a fost atunci când ai încetat sa ma iubești.
Te întindeai apoi pe canapea si te uitai la televizor pana adormeai cu telecomanda in mâna. Inainte adormeai cu mana mea in a ta.
Vremuri apuse.
Te trezeai ca un robot si imi aruncai un Te iubesc spus in graba. De parca periuța de Dinți nu putea sa mai aștepte un minut. Cafeaua nu mai era nici ea la fel. Își pierdea din gust de fiecare data când pierdeai tu bucățele din mine.
Ti-am lăsat o oală de sarmale. Preferatele tale. Si un bilet de adio pe comoda din sufragerie.
Sper sa mănânci sarmalele si mai apoi sa citești biletul. N-as vrea sa-ti stea mâncarea-n gât.
–
Tu mi-ai citit cartile? Nu? Te invit sa o faci! Peste 300 000 de oameni au facut-o! Acum poti achiziționa pachetul suprem de 4 titluri cu transport gratuit oriunde in Romania si autograful meu, la un preț cu totul special! Invata sa te iubești si sa te bucuri de viața pe care o meriți cu adevărat. Comandă de aici 👇
Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța...
Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ...
DISCLAIMER
COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei.
Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor.
Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.
Vezi mai multe articole
4 gânduri despre „Alexandru Chermeleu: O oală de sarmale și un bilet de Adio ”
Sunt si altfel de barbati, ce pot sta fideli si inghiti lamentari nesfarsite de la consoarte. Mai mult decat atat, sunt FEMEI care prin actiunile lor, ii fac pe barbati sa se comporte asa urat. Si ele o stiu foarte bine. Vor atentie tot timpul, mai ales atunci cand ele NU O OFERA. Nu de sarmale avem nevoie. Ci de un pahar cu vin, un luat in brate si o linistire dupa multele zile grele ce nu se mai termina. Da, avem si noi rutina, nu numai voi. Dar voi stati in sanctuar (citeste casa), noi stam in incaperi lugubre, frig, vapori toxici etc. Astea sunt mult mai nocive decat casa. Acolo e dragoste, pusa de ambii in diverse obiecte si amintiri de prin ea. In consecinta, asteptam de la voi un sarut si o imbratisare de fiecare data cand intram in sanctuar. Insa…foarte putine spre deloc faceti asta. Asa ca nu va mai plangeti. Mancare a e un dar excelent la situatii speciale, ca si „te iubesc” spus numai cand simti, nu si cand e cerut de 10 ori pe zi. Atunci simti cu adevarat „fiorul”. Si foarte putini il au toata viata… Va doresc sa-l intalniti, si sa va purtati cu el ca o doamna, nu ca o gospodina.
Radu: Nu inteleg comentul tau inutil aici. Nu e scris pt a generaliza barbatul, ci pt a explica de ce a plecat de langa un om. Iar situatia aia mentionata de tine: Femeia, care prin actiunile ei il face pe barbat sa se comporte urat, e o scuza pt acel barbat care o bate pe sotie si ii zice la sfarsit: „uite ce m-ai facut sa fac!” Total mediocritate!! Ai auzit oare de comunicare? Asta e prezentat aici. Persoana care scrie vrea sa comnice, iar cealalta nu. Si zic persoana, pt ca nu e nici unde specificat ca e scriitoare sau scriitor. Si voi stati in incaperi lugubre, frig, vapori toxici, si noi in sanctuar? Pe ce planeta traiesti? In ziua de azi femeile lucreaza cot la cot cu barbatii. Cu parere de rau, ca pari un om cel putin cu studiile incheiate, cu al tau coment nu ai facut decat sa arati ca gandirea inapoiata e mereu prezenta.
Din pacate cam asta e realitatea…rutina omoara sentimente. Viata ne transforma in niste roboti nenorociti fara scrupule. Respectul totusi ramane dar dragostea dispare cu fiecare zi in care el uita sa te mai yina in brate, ea uita sa il incurajeze dimineata in prag… Copiii ne impiedica sa observam schimbarea, ei ne ocupa tot timpul. Si mergem inainte orice ar fi pt ca sunt copiii la mijloc si ne vor impreuna si nu separati…
Alexandru Chermeleu 
Mirific! ..a ajuns la suflet! O seara frumoasa 🙂
ApreciazăApreciază
Sunt si altfel de barbati, ce pot sta fideli si inghiti lamentari nesfarsite de la consoarte. Mai mult decat atat, sunt FEMEI care prin actiunile lor, ii fac pe barbati sa se comporte asa urat. Si ele o stiu foarte bine. Vor atentie tot timpul, mai ales atunci cand ele NU O OFERA. Nu de sarmale avem nevoie. Ci de un pahar cu vin, un luat in brate si o linistire dupa multele zile grele ce nu se mai termina. Da, avem si noi rutina, nu numai voi. Dar voi stati in sanctuar (citeste casa), noi stam in incaperi lugubre, frig, vapori toxici etc. Astea sunt mult mai nocive decat casa. Acolo e dragoste, pusa de ambii in diverse obiecte si amintiri de prin ea. In consecinta, asteptam de la voi un sarut si o imbratisare de fiecare data cand intram in sanctuar. Insa…foarte putine spre deloc faceti asta. Asa ca nu va mai plangeti. Mancare a e un dar excelent la situatii speciale, ca si „te iubesc” spus numai cand simti, nu si cand e cerut de 10 ori pe zi. Atunci simti cu adevarat „fiorul”. Si foarte putini il au toata viata… Va doresc sa-l intalniti, si sa va purtati cu el ca o doamna, nu ca o gospodina.
ApreciazăApreciază
Radu: Nu inteleg comentul tau inutil aici. Nu e scris pt a generaliza barbatul, ci pt a explica de ce a plecat de langa un om. Iar situatia aia mentionata de tine: Femeia, care prin actiunile ei il face pe barbat sa se comporte urat, e o scuza pt acel barbat care o bate pe sotie si ii zice la sfarsit: „uite ce m-ai facut sa fac!” Total mediocritate!! Ai auzit oare de comunicare? Asta e prezentat aici. Persoana care scrie vrea sa comnice, iar cealalta nu. Si zic persoana, pt ca nu e nici unde specificat ca e scriitoare sau scriitor. Si voi stati in incaperi lugubre, frig, vapori toxici, si noi in sanctuar? Pe ce planeta traiesti? In ziua de azi femeile lucreaza cot la cot cu barbatii. Cu parere de rau, ca pari un om cel putin cu studiile incheiate, cu al tau coment nu ai facut decat sa arati ca gandirea inapoiata e mereu prezenta.
ApreciazăApreciază
Din pacate cam asta e realitatea…rutina omoara sentimente. Viata ne transforma in niste roboti nenorociti fara scrupule. Respectul totusi ramane dar dragostea dispare cu fiecare zi in care el uita sa te mai yina in brate, ea uita sa il incurajeze dimineata in prag… Copiii ne impiedica sa observam schimbarea, ei ne ocupa tot timpul. Si mergem inainte orice ar fi pt ca sunt copiii la mijloc si ne vor impreuna si nu separati…
ApreciazăApreciază