Plin de cadavre. Peste tot. Precum un secol al morților vii. Se târăsc, ignorant, prin toate cătunele vieții. Semnele lor vitale sunt bune. Însă inima a încetat sa mai bată. Morți atât de vii. Vii la exterior. Morți la interior.
Oameni care au uitat cat de frumoși sunt. Cât de mult pot realiza și cât de mult pot iubi. Oameni care se ascund în spatele unor măști pătate în grabă de vopseaua celor din jur. Oameni ce nu mai cred în ei, ci în oglinzi parșive. Oameni care ascultă de vorbele celorlalți în loc să își asculte inima. Ea încă șoptește. Chiar dacă ei nu ii mai simt vibrația.
Văd cadavre peste tot. Unele sunt acoperite de prea mult fond de ten. Altele sunt acoperite de parfum. Unele își poartă cravata intre două clipe iar altele umblă pe tocuri, călcând apăsat peste gânduri. Cadavre ce calcă peste alte cadavre. În goana lor autista după fericire.
Văd cadavre peste tot. Unele trăiesc în trecut. S-au împrietenit atât de mult cu fantomele acestuia. Se țin de mână și dansează. Un dans fără muzică. Altele trăiesc în viitorul neîntamplat. Cu un zâmbet forțat și imprimat pe buze învinețite. Unele se agață de un fir subțire de bucurie iar altele se agață de … viață.
Oamenii au uitat să trăiască. Acum, doar respiră. Respira praf de dor și de regrete. Respira în contratimp cu cei de langa ei. Ca nu cumva suflul lor sa se intersecteze. Respira greoi si mut. Oamenii au uitat sa iubească. Să se iubească. Acum iubesc iluzii. Diamante și castele de nisip. Himere ce le bântuie ființa și care se răsfira în umbra timpului pierdut.
Oamenii au uitat să fie oameni. În primul rând cu ei. Mai apoi cu și pentru ceilalți.
Văd cadavre peste tot. Unele și acum își caută antidotul. O seringa al cărei ser își pierde acum, efectul. Poate că nu e injecția potrivită. Poate ca nu e serul care trebuie. Sau poate ca ne este frică să mai fim atinși de ace invizibile.
Și totuși, singurul antidot este Iubirea. Cu asta ar trebui sa fim toți „injectați”.
Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța...
Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ...
DISCLAIMER
COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei.
Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor.
Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.
Vezi mai multe articole
4 gânduri despre „Alexandru Chermeleu: Văd cadavre peste tot”
in loc de un raspuns sau o apreciere am sa va spun doar atat-lupta cu diavolul,inceputa din zorile omenirii ,se apropie de final….cine este pe cale de a castiga? astept sa-mi spuneti dvs!
Alexandru Chermeleu 
Minunat de adevarat ..
ApreciazăApreciază
Superb!!!
ApreciazăApreciază
Antidotul ar trebui sa fie iubirea in primul rand de sine…
ApreciazăApreciază
in loc de un raspuns sau o apreciere am sa va spun doar atat-lupta cu diavolul,inceputa din zorile omenirii ,se apropie de final….cine este pe cale de a castiga? astept sa-mi spuneti dvs!
ApreciazăApreciază