Unii se despart mult prea repede. Precum o adiere fulgerătoare de trăiri care a uitat sa mai rămână. Sunt cei care renunță încă înainte de a începe. Pentru ei, iubirea e un mecanism ce nu ar trebui să implice nicio forma de uzură sau durere. Fără luptă și fără prea multe gloanțe risipite în inimă. Pentru ei, celălalt nu este o binecuvântare, ci un merit. Un depozit simbolic ce acum își arată investiția. Sunt cei care dau bir cu fugiții. Unii aleargă de mănâncă pământul iar alții, se îndepărtează încet și sigur. De ei și de ceilalți. Sunt cei care nu doresc să sufere. Să suspine și să regrete. Să verse o lacrimă ce ar putea fi ștearsă de celălalt. Sunt cei care preferă o criogenie a ființei, o imobilizare totală a minții și a inimii. Atunci când un suflet înghețat se înnegrește și uită să mai fie transparent.
Alții se despart după multe promisiuni ce nu au cunoscut lumina. Multe dintre ele au rămas în bezna unor pereți mânjiți de cuvinte ce lasă pete. Mai mult în interior. Ariel pentru suflete nu există. De multe ori, încercam să il spălăm la mână.
Se despart atunci când obosesc să mai iubească. Atunci când iubirea devine un chin al simțurilor. Atunci când ai ajuns să cari în spate și bolovanii celuilalt. Căci lui i-a fost prea lene să îi care, singur.
Pe unii îi despart alții. În pauzele de prietenie. Când prietenul de lângă tine … la nevoie se cunoaște. De parcă el ar împărți același pat cu celălalt. De sfaturi și de binevoitori e plină lumea. De obicei, cei care-și bagă coada sunt și cei mai singuri. Sunt niște ghizi perfecti de suflete atunci când pe al lor nu-l mai găsesc printre ruine.
Alții se despart de proști. Dintr-un orgoliu ce apare în poze. Un Ego ce-mpietreste inimi. Pentru ei, e mult mai important să aibă ultimul cuvânt. Atunci când celălalt sughite -n gând. E mult mai important ce haine îmbracă. Decât să se lase dezbrăcați. E mult mai important parfumul pe care îl folosesc. Decât să fie mirosiți în dimineți și nopți atinse de aroma celor doi.
Unii se despart de prea mult bine. Când nu se mulțumesc cu ce-au acasă. Când vor mai mult. Căci multul pe care îl au acum, a devenit puțin. Când mierea ce-au gustat-o până acum a devenit … venin.
Despărțirile sunt crunte. Cred că cel mai important este ca oamenii, inainte să își spună un Adio, sa își aducă aminte de ce s-au întâlnit pentru prima oară. Căci două trupuri pot fi despărțite de peisaje. Dar două inimi pot rămâne împreună, chiar și atunci când umbra lor începe să se șteargă.
_______
De ce iubim? Cum iubim? Pe cine iubim? Comanda cartea „Iubind-o pe Ea” si afla răspunsurile pentru inima ta!
Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța...
Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ...
DISCLAIMER
COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei.
Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor.
Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.
Vezi mai multe articole
Alexandru Chermeleu 