Alexandru Chermeleu: Dragul meu soț …


Să știi ca nu îmi pare rău că te-am cunoscut. Dacă nu s-ar fi întâmplat asta, nu as fi ajuns să mă cunosc pe mine. Nu regret că m-ai luat de soție. Dacă nu mă luai tu, mă lua altul. Și poate era mai rău. Nu mă mai supăr atunci când vrei să pari puțin căsătorit în fața pitipoancelor care și-ar deschide picioarele, numai pentru că tu le-ai deschis portiera mașinii la care încă mai plătesc credit, atunci când m-ai prostit să-l fac pe numele meu.

Nu mă mai enervez de fiecare dată când îți găsesc verigheta ascunsa în buzunarul de la pantalonii ce s-au dat jos, de atâtea ori, în fața unor depravate ce nu au înțeles că iubirea nu trece numai prin stomac. Nu mă mai irita nopțile când te întorci acasă,  crezând că dorm buștean. Atunci când îți arunci, grăbit, cămașa apretata de proasta de lângă tine. Iar dacă urmele de ruj, răsfirate nonșalant pe guler, nu le-ai putut „apreta”, le-ai fi putut măcar ascunde. Din bun simț. Împreună cu fondul de ten ce îți gâdila, nevinovat, barba.

Nu-mi pare rau că ți-am spălat chiloții. O femeie care iubește mai trebuie s-o facă și pe asta. Nici că ți-am pregătit, în fiecare zi, o masa caldă. Când tu erai cu dânsa-ntr-însa, eu amestecam în ciorbă. Crezând că puiul meu e în ședință.

Iar dacă până-acum nu te interesa … acum ai și profil de Facebook. Apari și single. Deși n-ai dat vreodată impresia ca ești „luat”.

Nu mă agit să-ți mai verific telefonul. Era mereu pe silențios. De asta nu îmi răspundeai atunci când te sunam, de dor. Nu-l auzeai. Pe mine nu mă mai auzi demult.   Plecai cu el la budă, la serviciu și chiar atunci când te puneai să dormi. Era aproape. În loc s-adormi cu mine-n brațe, tu adormeai cu el în mână. Și-o pernă îmbibata în parfum necunoscut nărilor mele.

Nu mai întreb când vrei să pleci și unde. Că mergi la bere sau la curve, la fotbal sau la prieteni vechi,  la pescuit sau agățat. Totuna.

Nu te voi blestema în ceasuri grele. Nu te voi înjura când ești departe.  Atunci când vei muri de foame, în pauzele de coafor. Atunci când n-o să te mai sune nimeni, de dor. Când hainele le vei spala tu singur. Când nu se vor uita în ochii tai, ci în oglindă.

Însă voi plânge pentru tine.

Atunci când proastele din viața ta vor face din barbatul care-ai fost, ruine. Când visele se vor schimba în scrum.

Când ele nu te vor iubi … ca mine.

___________

Foto: goodgirlsinc (Emily Post)

Publicat de Alexandru Chermeleu Personal

Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța... Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ... DISCLAIMER COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei. Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor. Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.

2 gânduri despre „Alexandru Chermeleu: Dragul meu soț …

  1. Draga Alex, spui bine ce spui, dar…Viata fiecaruia este plina de alegeri; aleg sa ignor anumite lucruri pe care mai intai le simt si apoi le si vad (cu ochii mei), atunci spal chiloti in continuare. Aleg sa refuz sa fiu cea pe care nu o aude cel de langa mine si atunci, cu siguranta, voi fi deschisa sa descopar un om care ma aude. Oricum, te felicit pentru ceea ce scrii. Probabil ca multi/multe se regasesc in randurile tale.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: