Sa spui lucrurilor pe nume. Sa faci ceea ce simți. Am trai într-o lume mai buna și mai puțin nebună. O lume în care nebunia celuilalt e și nebunia noastră și nu doar o ciudățenie arătată cu degetul. Sa arunci maștile jos și să le calci în picioare. Desculț fiind. Asemenea unui teribilist ce pășește nonșalant pe cioburi alese de sticlă. Sa faci ceea ce simți și să spui ce te doare. Ne-am face diminețile mai bune și serile mai aromate.
Să lăsam orgoliul în spate. Aruncat și uitat de petele timpului. Uneori, suntem fascinați de el. Ego-ul nu întreabă niciodată. De multe ori, vorbește în locul nostru. Cu voce tare. Chiar și atunci când nu suntem înconjurați de chipuri iscoditoare. Orgoliul e o boala grea. E boala secolului. Și a sufletului. Un cancer ce distruge celulele ființei. Le arde încet și le trece prin Blender-ul ignorantei.
Sa gandesti cu voce tare a ajuns un chin. Chinul celor care prea mult timp au stat și au înghițit rahat din partea celorlalti. Prea multe zile și nopți am stat sub același semn. Ca o teama ce îngheață vorbe. Precum un ciocan ce ne lovește peste degete de fiecare data cand încercam sa întindem mâinile. Ca un fierăstrău ce ne taie simțurile de fiecare data când ne apropiem de cineva. Asemenea unui canibal ce mușca bucăți din trupul nostru de fiecare data cand vrem sa fim doar … noi!
Prea mult am trăit în întuneric. În bezna în care ceilalți ne-au trimis, spunând ca acolo vom găsi lumina. De prea multe ori ne-am lăsat călcați în picioare anihiland gânduri, simțiri, trăiri și emoții. De prea multe ori am ratat șanse, întâmplări și suflete pereche numai pentru că nu am făcut ceea ce am simțit la timpul potrivit. Doar pentru a nu-i supăra pe ceilalți. Pentru a nu le strica Fengshui -ul. Timpul lor nu va fi niciodata timpul nostru.
Si totuși, cu noi cum rămâne? La naiba cu zidurile pe care mereu trebuie sa le escaladam. La naiba cu ghețarii pe care trebuie sa ii topim. La naiba cu toate porțile pe care mereu trebuie sa le deschidem. La naiba cu limitările și convingerile de doi lei.
Fa ceea ce simți și cauta sa ai pe lângă tine oameni care simt la fel. Timpul e prețios. Nu îl irosi pe oameni ieftini. Pentru ca o singura viata avem. Și ar trebui trăită de noi, nu de ei. Oamenii sunt ca vinul. Unii vin iar alții uita sa se mai întoarcă. Cu unii, intinerești iar cu alții … te simți bătrân!
Trăiește-ti viata! Nu o lăsa în palmele altora. Pentru ca, de multe ori, cei mai mulți uită să se spele pe mâini atunci când te salută.
_____________
Tu ți-ai comandat cartea de suflet? Comanda Acum și bucură-te de tine și de iubirea pe care o meriți! O carte care a devenit un bestseller in mai puțin de 2 luni de la lansare cu peste 11 000 de exemplare vândute. Pune si tu mana pe ea! De unde? De aici! Click
pe linkul de mai jos:
Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța...
Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ...
DISCLAIMER
COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei.
Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor.
Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.
Vezi mai multe articole