Femeia asta nu mai e disponibilă. E ca o năluca pe care o vezi, șoptind Desculță, dar pe care nu o poți atinge. Femeia asta nu mai poate fi iubită de tine. E epuizată de cuvinte măcinate în malaxorul dorințelor neimpartasite. Nu ii mai poți atinge ochii și nu-i mai poți săruta buzele. Are chipul șters. Ți-ai folosit radiera minții și ai apăsat atât de tare zâmbete. Ai călcat peste inimi, țâșnind venin in preajma trupului.
Femeia asta nu e disponibilă. E ocupată cu frumusețea ei. O frumusețe pe care demult ai uitat să o mai vezi. Ai dat-o uitării în clipele în care ea cernea iubire. I-ai anihilat trăirile și ai transformat-o in sclavul perfect al promisiunilor deșarte. Te-ai jucat prea mult cu gândurile ei, uitând să mai presari puțin din Tu în ele.
Femeia asta e rănită. Precum o țintă îndepărtată si lovită de săgeți cu miros de testosteron. Cu vârfurile inmuiate în trecut. Un gust amar ce nu mai poate fi indulcit la masa voastră.
Femeia asta a iubit destul. Și poate n-a iubit cât te-a iubit pe tine.
This woman is not available for your love anymore. This girl is … Free again! 🙂
Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța...
Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ...
DISCLAIMER
COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei.
Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor.
Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.
Vezi mai multe articole
Alexandru Chermeleu 