Degeaba îți iei acum umbrela. Picăturile unor amintiri celebre s-au scurs deja. Atât peste obrajii ei cat și peste cei ai timpurilor.
Degeaba iti tot spui cat este de frumoasă. Ea nu are cum sa te mai audă. E precum un strigăt împachetat în suspine împrăștiate peste oglinzile în care părul ei se revărsa.
Degeaba încerci să o suni. Același număr, acum, sună ocupat. Ocupată e și ea. Probabil cu iubirea altuia. Atunci când iubirea ta a fost înjumătățita în clipe pierdute printre orele în care voi doi nu erați împreună.
Degeaba te uiți la ceas. Acum, limbile parca au înghețat în regrete. Înainte, le-ai fi rugat sa se învârtă cat mai repede. Atât de mult iti doreai sa o revezi. Astăzi, le-ai tortura sub privirile ucise ale unui sfârșit în care mâinile ei nu mai sunt în ale tale.
Degeaba o iubești acum. Dacă nu ai iubit-o suficient de mult atunci.
Pentru ca ceea ce nu trăim la timp, se transforma acum în scrum împrăștiat peste zile.
Ceea ce nu trăim la timp, poate nu vom mai trai niciodată. Sau, poate ca vom trai și mai intens. Pentru ca timpul nostru încă nu a trecut …
Foto: favim.com
______
Iti doresti prima mea carte, Iubind-o pe Ea? Accesează linkul din descriere! Comand-o acum! Fii printre cei peste 20 000 de oameni care o au deja.
Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța...
Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ...
DISCLAIMER
COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei.
Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor.
Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.
Vezi mai multe articole
5 gânduri despre „Alexandru Chermeleu: Ceea ce nu trăim la timp …”
timpul nostru poate fi azi
ApreciazăApreciază
Reblogged this on HopeLess and commented:
Ceea ce nu trăim la timp, apoi poate fi prea târziu…
Sau poate nu… cine stie?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
da…mult adevar ai spus aici…
ApreciazăApreciază
Ceea ce nu traim la timp… ne umple de frustrari, de regrete, de dureri care nu-si mai gasesc leacul…
ApreciazăApreciază