Crezi că ai timp? Un sărut se oferă azi. La fel și-o îmbrățișare. Căci mâine s-ar putea să nu mai vina. Privirile nu se amână. Crezi că ai timp suficient? Sa picuri stropi de bucurie în inima celor dragi? Sa numeri zilele și sa împărți iubirea? Iubirea nu se împarte la zile. Și nici la clipe ce nu au venit. Iubirea e un fluviu care curge. Din asfințitul înmuiat în trupuri vii și până-n răsărit.
Crezi ca e timp sa spui un te iubesc doar pentru ca cel de lângă tine nu a plecat? Nimeni nu poate fi o promisiune pentru tine. Spune-l acum. Prezentul nu se poate regreta. Crezi ca e timp sa te întorci iar în trecut? Sa chemi aceleași lacrimi sa iti ude obrajii încinși? Trecutul nu mai are timp. Căci el s-a stins demult. Purtând în amintiri imagini vii. Nu este timp pentru viitor. Prezentul strigă prin toți porii ființei. Nu mai e timp pentru cuvinte acolo unde faptele se pierd intre silabe. Nu mai e timp pentru o rugăciune dacă o lași în suflet pentru mâine. Îngerii nu se odihnesc. Nici demonii. Nu este timp sa crezi ca Viata te așteaptă. Te-a așteptat destul sa te trezești.
Astăzi e timp pentru orice. Și pentru un sărut pe care l-ai promis și nu a mai atins buze celebre. Si pentru o tinere de mână ce poate mâine se va rătăci în gânduri reci. Și pentru un Te iubesc șoptit din inimă. E singurul ce va rămâne în ecou. Astăzi e timp pentru priviri. Dar nu în jos, ci-n ochii celuilalt. Acolo unde doi se contopesc nu mai exista nici trecut și nici viitor. Atunci cand doua trupuri se unesc. Astăzi e timp pentru iubire. Nu ieri, nu mâine sau în alta zi.
Nu iubi mâine ce poți iubi azi. Iubește azi cum nu ai mai iubit … o viață. ❤️
_________
Pasaj din cartea „Iubind-o pe Ea”. Intra si tu in posesia ei. Coman-o Acum! Click aici:
Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța...
Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ...
DISCLAIMER
COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei.
Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor.
Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.
Vezi mai multe articole
2 gânduri despre „Alexandru Chermeleu: Când viitorul nu te așteaptă”
Scuze dar daca este o chestie generala cu cine iti vine azi la indemana… e moarte sigura prin suicid emotional si frustrare. Persoana din fata ta fiind mereu altcineva…constati la un moment dat sa nu te mai suporti nici singur , nici ce anume vrei de la o persoana pentru ca din fara numar poate scoti ceva sa te satisfaca…dar uiti sa te privesti in oglinda reala a sufletului tau rece si arid supus nevoilor de hata-hata si cam atat.
E…e cu totul altceva cand este cu persoana pe care o iubesti, pe care o doresti ca unica prioritara in viata ta si careia/caruia ii esti fidel din respect si naturalete ca fiind fiinta cea mai draga langa care iti doresti sa traiesti. Descoperi ca viata …iti ofera atat de multe cat imaginatia ta si controlul tau niciodata nu-ti pot oferii sau realiza. Cand viata devine o impletitura solida in doi…totul se transforma…si descoperi implinirea in fiecare zi si dragostea aceea ce nu are timp si dimensiuni…fiind atotcuprinzatoare fara a te sufoca ci din contra, a te stimula. Prezentul depinde doar de tine si viitorul nu poate avea loc daca tu nu stii ce faci responsabil in prezent. Simplu.
Cu timpul cand diverse ale vietii intervin..si trupurile se unesc mai rar….pana la mai deloc…..depinde cand si din ce motive se intampla asta. Daca se pastreaza macar o placuta relatie de prietenie…e bine…Daca nu, singuratatea in doi este real o catastrofa…pentru ca ajungi sa te urasti si sa il urasti ce cel de langa tine…care astfel intelege sa imbatranesca… ciufut si ne….. Daca se mai adauga si paleative gen fumat excesiv, alcool si frustrari de lipsuri cotidine….te duci…sa nu il mai vezi, auzi, cunosti. E si asta o arta a stii sa convietuiesti si sa imbatranesti frumos cu tine si cu cei de langa tine….si iar vorbim de educatie, sapte ani de acasa, autocontrol si responsabilitate, stima de sine , respect reciproc….oau…mereu mereu ca fiind baza existentiala.
Alexandru Chermeleu 
Scuze dar daca este o chestie generala cu cine iti vine azi la indemana… e moarte sigura prin suicid emotional si frustrare. Persoana din fata ta fiind mereu altcineva…constati la un moment dat sa nu te mai suporti nici singur , nici ce anume vrei de la o persoana pentru ca din fara numar poate scoti ceva sa te satisfaca…dar uiti sa te privesti in oglinda reala a sufletului tau rece si arid supus nevoilor de hata-hata si cam atat.
E…e cu totul altceva cand este cu persoana pe care o iubesti, pe care o doresti ca unica prioritara in viata ta si careia/caruia ii esti fidel din respect si naturalete ca fiind fiinta cea mai draga langa care iti doresti sa traiesti. Descoperi ca viata …iti ofera atat de multe cat imaginatia ta si controlul tau niciodata nu-ti pot oferii sau realiza. Cand viata devine o impletitura solida in doi…totul se transforma…si descoperi implinirea in fiecare zi si dragostea aceea ce nu are timp si dimensiuni…fiind atotcuprinzatoare fara a te sufoca ci din contra, a te stimula. Prezentul depinde doar de tine si viitorul nu poate avea loc daca tu nu stii ce faci responsabil in prezent. Simplu.
ApreciazăApreciază
Cu timpul cand diverse ale vietii intervin..si trupurile se unesc mai rar….pana la mai deloc…..depinde cand si din ce motive se intampla asta. Daca se pastreaza macar o placuta relatie de prietenie…e bine…Daca nu, singuratatea in doi este real o catastrofa…pentru ca ajungi sa te urasti si sa il urasti ce cel de langa tine…care astfel intelege sa imbatranesca… ciufut si ne….. Daca se mai adauga si paleative gen fumat excesiv, alcool si frustrari de lipsuri cotidine….te duci…sa nu il mai vezi, auzi, cunosti. E si asta o arta a stii sa convietuiesti si sa imbatranesti frumos cu tine si cu cei de langa tine….si iar vorbim de educatie, sapte ani de acasa, autocontrol si responsabilitate, stima de sine , respect reciproc….oau…mereu mereu ca fiind baza existentiala.
ApreciazăApreciază