Încă mai există bărbați. Dar fără majuscule. Bărbați ce consideră bătaia rupta din rai, atunci când „proasta” savurează cel mai crunt iad. Cine spune ca iadul nu există pe pământ, se înșală amarnic. Există. Unele cupluri îl trăiesc. Fără sfinți și fără îngeri care sa ii apere. Încă mai exista asa zișii masculi alfa ce considera ca dacă lovesc femeia de lângă ei, ii fac un bine. Masculi ce și-ar da și un check în atunci când aruncă pumni în stânga și în dreapta. Ăștia nu sunt nici măcar masculi. Ăștia sunt niște misogini ce isi transformă frustrările în forță brută. Desigur. Sunt si ei oameni. Chiar dacă au uitat ce înseamnă sa fii om cu adevărat.
Sunt cei care scuipă vehement în tot și în toate. Pentru ei, un bărbat adevărat e un fraier. Să lovești o femeie pe considerentul ca „și-o cere” sau ca „merită” nu te scuză. Dimpotrivă. Te acuză. Nicio instanță a sufletului nu iti va da dreptate.
Sunt cei care atunci când sunt refuzați, te fac curva. O zdreanță de ultima speță. Ăștia sunt aia care mor de ciudă că nu s-au culcat cu multe. :)) Cine naiba ar vrea sa se culce cu ei? Cu un barbat mișto, visele devin realitate. Cu ăștia … devin coșmaruri! În esența, bărbăția lor se rezuma la vânătăile pe care le imprima adânc în minte și in inimă. Trupul nici nu mai contează. E un sac de box pe care își antrenează neputința.
Ei nu știu ce înseamnă seducție. O confundă cu mersul la sala și etalarea mușchilor bine lucrați în barul din spatele blocului. Unii dintre ei. Nu toți. Alții nu trebuie să meargă la sală. Fac cardio suficient alergând după zăluda ce le spală chiloții și le mai oferă câte un blow job în pauzele de meci.
Ăștia uită că au fost născuți tot de o femeie. Nu m-aș mira ca unii dintre ei sa dea și în mă-sa. Atât de mult s-au îndepărtat de iubire și de tot ce înseamnă sfânt pe acest pământ.
Unii încă mai au o șansă. Chiar dacă e nevoie de o restructurare totală la nivel celular. Un fel de ADN wash. Oricum, majoritatea sunt Brain washed. Ei au nevoie de iubire. Dar cine dracu sa le-o ofere? „Zdreanța” de lângă ei? „Curva” pe care au uitat-o în colțul ghemuit și înmuiat în lacrimi? „Maimuța” bună de făcut mâncare? „Panarama” ținută pentru sex și atât?!
Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța...
Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ...
DISCLAIMER
COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei.
Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor.
Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.
Vezi mai multe articole
Un gând despre „Alexandru Chermeleu: Dacă ea e zdreanță, tu ce ești?”
Iti urmaresc in fiecare seara postarile. Mi au schimbat viata si m au facut sa iau decizii imp. Ideile tale ma sustin atunci cand am.mai multa nevoie. Iti multumesc si abia astept postarile tale!
Alexandru Chermeleu 
Iti urmaresc in fiecare seara postarile. Mi au schimbat viata si m au facut sa iau decizii imp. Ideile tale ma sustin atunci cand am.mai multa nevoie. Iti multumesc si abia astept postarile tale!
ApreciazăApreciază