Când inviți o femeie la tine acasă, automat o inviți și în Universul tău. Femeile sunt atente la detalii. Oricât ai încerca să le distragi atenția. 🙂 Degeaba ii citezi din Kant dacă nu îl înțelegi. S-ar putea sa nu îl înțeleagă nici ea. Sau chiar să nu o intereseze. Degeaba o alinți în versuri dacă te oprești la jumătatea poeziei. E ca un preludiu întrerupt prostește. Femeia iti va cerceta mintea și inima. Dar se va uita și în biblioteca. 🙂
Se spune ca numai 20 % din cei care cumpără o carte o si citesc. Restul o cumpăra doar pentru ca li se pare cool. Cam asa e si cu bărbații. Femeia simte. Al dracului de bine. Va mirosi destul de repede dacă faci parte din cei 20 % ce vor sa ii atingă mintea sau din restul de 80 % ce vor sa ii atingă doar trupul. Femeia inteligenta recunoaște un fake. E ca un degustător fidel de emoții și trăiri autentice. Iar o femeie are nevoie de un bărbat aromat și nu de unul expirat.
Degeaba o inviți Într-o cafenea dacă o lași pe ea sa intre prima. Unii o mai și împing in fața. :))
Degeaba esti parfumat dacă ești bădăran. E ca și cum ți-ai da cu spray direct peste transpirație. Degeaba esti imbracat ca din reviste daca ai paginile rupte pe interior. Cei 7 ani de acasă sunt ca erecția. Se vad imediat. 🙂 Femeile nu se îndrăgostesc numai de ceea ce aud. Femeile se îndrăgostesc și de ceea ce văd. E un tot perceput atât de subtil. Iar dacă ceea ce văd nu se pupa cu ceea ce aud, ai dat de dracu! 🙂
La final de zi, e important ce ai în cap și cat de tare îți bate inima. 🙂 E important sa alegi cu neuronii și nu doar cu hormonii. Femeile s-au plictisit de vânători fără „scrupule”. De bărbați prosti și melodii fara ritm. Nu există bărbat care să nu aibă o femeie în minte. Problema e ca multi dintre aceștia nu mai au nimic altceva în cap. 🙂
O femeie nu te va întreba niciodată câte pagini ai citit, dar va fi mereu atenta la paginile pe care le răsfoiești din cartea ei.
Pentru ca degeaba ai carti în biblioteca daca o ai mică … Mintea! 🙂
——-
Tu mi-ai citit cartile? Nu? Te invit sa o faci! Peste 300 000 de oameni au facut-o! Acum poti achiziționa pachetul suprem de 4 titluri cu transport gratuit oriunde in Romania si autograful meu, la un preț cu totul special! Invata sa te iubești si sa te bucuri de viața pe care o meriți cu adevărat. Comandă de aici 👇
Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța...
Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ...
DISCLAIMER
COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei.
Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor.
Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.
Vezi mai multe articole
4 gânduri despre „Alexandru Chermeleu: Degeaba ai cărți în bibliotecă dacă o ai mică!”
Finalul e the best :)) e valabil in ambele sensuri :))
Mda … Wishful thinking / hoping, prietene! Sau, cine stie, poate esti tu ala norocos care a gasit o astfel de femeie si o tine bine, doar pentru el (bine faci!), iar alt exemplar nu mai exista. Sau poate doar eu sunt prost si nu reusesc sa dau de o astfel de femeie (another wishful, pe bune!)
Un story relevant: aveam 17 sau 18 ani. Eram la dicoteca (nu-mi mai placea dar ma multumea pentru ca eram printre oameni). Imi placea de o fata si o vroiam ca prietena. Intreaga seara am stat aproape numai cu ea, am dansat, am povestit, cred ca si Minulescu i-a m recitat. La sfarsit o intreb daca vrea sa o conduc acasa. Inainte ca e sa raspunda vine un individ cam jegos si ii spune: „Hai, bai pizda, ca te duc acasa … la mine sau la tine? Hah-hah-hah!” Eu eram gata sa-l zapacesc pe ala cand … o vad pe individa razand cu pofta si chicotind si imi spune: ” Dani, eu ma duc cu el!” „Il cunosti?” „Nu, da-i asa haios!”
Si de atunci, de vreo 30 de ani, am bagat de seama ca femeile mergeau cu mine doar cand nu era cate un ghertzoi care sa le impresioneze cu vreo ragaitura sau vre-un invectiv!
Buna, Daniel! interesanta povestea ta, dar, am o nelamurire totusi.Daca femeile din viata ta, alegeau intotdeauna pe altcineva, nu crezi ca tu erai cel neinteresant? Sa zicem ca una, doua, nu’ntelegeau versurile lui Minulescu, dar, chiar toate? pe bune? )
app..fiecare are acolo, undeva, jumatatea lui. caut-o sau las-o sa vina ea singura:)
Sa fii iubit, zi buna!:)
Alexandru Chermeleu 
Finalul e the best :)) e valabil in ambele sensuri :))
ApreciazăApreciază
Mda … Wishful thinking / hoping, prietene! Sau, cine stie, poate esti tu ala norocos care a gasit o astfel de femeie si o tine bine, doar pentru el (bine faci!), iar alt exemplar nu mai exista. Sau poate doar eu sunt prost si nu reusesc sa dau de o astfel de femeie (another wishful, pe bune!)
Un story relevant: aveam 17 sau 18 ani. Eram la dicoteca (nu-mi mai placea dar ma multumea pentru ca eram printre oameni). Imi placea de o fata si o vroiam ca prietena. Intreaga seara am stat aproape numai cu ea, am dansat, am povestit, cred ca si Minulescu i-a m recitat. La sfarsit o intreb daca vrea sa o conduc acasa. Inainte ca e sa raspunda vine un individ cam jegos si ii spune: „Hai, bai pizda, ca te duc acasa … la mine sau la tine? Hah-hah-hah!” Eu eram gata sa-l zapacesc pe ala cand … o vad pe individa razand cu pofta si chicotind si imi spune: ” Dani, eu ma duc cu el!” „Il cunosti?” „Nu, da-i asa haios!”
Si de atunci, de vreo 30 de ani, am bagat de seama ca femeile mergeau cu mine doar cand nu era cate un ghertzoi care sa le impresioneze cu vreo ragaitura sau vre-un invectiv!
ApreciazăApreciază
Daniel,se pare ca timpul s-a oprit in loc. In ziua de astazi,tot „gherțoii” de care amintesti ,impresionează! 😀
ApreciazăApreciază
Buna, Daniel! interesanta povestea ta, dar, am o nelamurire totusi.Daca femeile din viata ta, alegeau intotdeauna pe altcineva, nu crezi ca tu erai cel neinteresant? Sa zicem ca una, doua, nu’ntelegeau versurile lui Minulescu, dar, chiar toate? pe bune? )
app..fiecare are acolo, undeva, jumatatea lui. caut-o sau las-o sa vina ea singura:)
Sa fii iubit, zi buna!:)
ApreciazăApreciază