Orice șut in fund e un pas înainte. Așa imi spuneau bunicii. Și cata dreptate aveau. Așa cum orice piedică pe care o iei te învață sa fii atent pe unde și cu cine umbli alături! 🙂 Chiar dacă te ridici mai greu. De cele mai multe ori, vânătăile din genunchi nu sunt nimic in comparație cu cele din suflet. Cele din urmă dor mai tare și lăsa urme adânci. Mult mai adânci. Ele nu pot fi șterse cu o batistă pe care o ai la îndemână. Dar pot fi acoperite de un zâmbet venit la timpul potrivit și de la omul potrivit.
Viața e frumoasă. Așa imi spuneau părinții. Ori de câte ori primeam o lecție ce imi zdruncina teribil ființa. Nu de puține ori, întrebările se schimbă din mers. Atunci când așteptatele răspunsuri întârzie să apară. Cu toții am întâlnit in drumul nostru aceleași chipuri ce mușcau din noi. Aceleași trupuri ce căutau atingeri. Mereu cuvinte ce nu erau acoperite. În fapte. Seri calde ce se încheiau in dimineți atât de reci. Atunci când o cafea își pierde din aromă când cel de lângă tine nu mai e.
Cu toții am întâlnit pe autostrada vieții nebuni ce au gonit așa de repede, lăsând în urmă minți și inimi răscolite. Un uragan ce sfâșie timpuri, păstrând în urmă, amintiri. Mai toți am stat pe lângă oameni ce-si transformau șoaptele in strigăte. Atunci când timpanul iubirii se spărgea. Un surd nu poate auzi niciodată glasul fericirii așa cum orbul bajbaie s-ajunga-n suflet. Am intalnit cu toții oameni urâți. Mai mult la interior. Acoperiți de măști purtate aievea. Si le schimbau, de multe ori, strategic. La fiecare lacrimă cernuta pe obraz, ele cădeau, dând naștere la chipuri noi.
Cu toții am fost atrași in neputință. In deznădejdea ființei și-un aprig labirint amețitor. Nu mai știam pe unde să o luăm, iar fiecare drum se închidea in inimă.
Însă am cunoscut și oameni frumoși. Pe unii i-am pierdut prostește printre degete. Pe ceilalți îi ținem strâns la pieptul dezgolit. Puțini din ei sălășluiesc în inimă. Ca o pecete a unui suflet demult simțit … pereche.
Am căzut și ne-am ridicat. Atât de rău și tot atât de glorios. Și câte căzături vom mai avea. Ținuți sau nu de mâini ce gâdila toți porii. Am plâns si am vărsat atâtea lacrimi. Căci toate au ajuns în interior. Am învățat sa râdem și să ne bucurăm. Ca un copil ce-acum privește lumea prin ochii sinceri si nepervertiti. Am suferit și-am cunoscut durerea. Atunci cand nicio pastilă nu putea anestezia o ființa deja paralizată. Însă numai așa putem cunoaște fericirea. Am pierdut timp prin intuneric. Dar cum altfel am fi găsit lumina? Am fost atrași in solitudine. Când simțuri și trăiri nu mai mișcau prin rostul nostru. Am păcătuit cu mintea și ne-am înstrăinat inima, neingrijind un trup ce a uitat să mai tresară.
Dar am răzbit. Cu bune și cu rele. Singuri sau îmbrățișati.
Zambeste! 🙂
Viața e frumoasă. Căci viața e iubire iar iubirea … nu poate fi altfel! 🙂
________
Tu mi-ai citit cartile? Nu? Te invit sa o faci! Acum poti achiziționa pachetul suprem de 4 titluri cu transport gratuit oriunde in Romania si autograful meu, la un preț cu totul special! Invata sa te iubești si sa te bucuri de viața pe care o meriți cu adevărat. Comandă de aici 👇
https://booksandpassion.ro/produs/pachetul-suprem-al-iubirii-si-regasirii-de-sine/
Comenzi telefonice: 0723155001
Alexandru Chermeleu 
„Pe unii i-am pierdut prostește printre degete” (pentru ca nu mi-am recunoscut profunzimea sentimentelor si a trairilor, pentru ca mi-a fost teama de ele, pentru ca obisnuita cu multe diversiuni ale vietii n-am avut antrenamentul sa le(ma) recunosc, pentru ca recunostinta si aprecierea nu-mi erau prea cunoscute, nici prea natural de exprimat sau de constientizat, pentru ca am crezut ca daca odata aparut binele el va tot aparea…si nu e intotdeauna asa, binele se constientizeaza pentru tine, ce vrei sa traiesti, se recunoaste la tine si in jurul tau, binele se creeaza, atragi oamenii respectivi, participi la asa evenimente, intalniri, vorbesti in largul tau cu acei oameni si nu numai la nivel sexual).Sunt oameni cu care te potrivesti magnific in munca ta, in hobby-urile tale, iti dau energie, inspiratie, trebuie mers in directia lor. Sa stii, sa iti asumi, sa ai curaj sa fii tu sa iti dai voie sa fii tu ca si ceilalti sa te poata recunoaste. La inceput mai timid sau mai intens dar lucrurile se aseaza pe fagasul lor.
De asta apreciez mult pe cei care spun: mergi in directia bucuriei tale, mergi in directia pasiunii si iubirii tale. De ce? Ca sa le recunosti mai usor, sa stii sa le apreciezi, sa le dai putere si energie, sa mai revina in viata ta, sa stii tu cine esti si ce vrei. Si atunci e stop joc. Atunci incepe constientizarea reala.
„Am căzut și ne-am ridicat. Atât de rău și tot atât de glorios. Și câte căzături vom mai avea. Am plâns si am vărsat atâtea lacrimi. Căci toate au ajuns în interior. Am învățat sa râdem și să ne bucurăm. Ca un copil ce-acum privește lumea prin ochii sinceri. Am suferit și-am cunoscut durerea. Însă așa putem cunoaște fericirea. Am pierdut timp prin intuneric. Dar cum altfel am fi găsit lumina? Am fost atrași in solitudine. Când simțuri și trăiri nu mai mișcau prin rostul nostru. Am păcătuit cu mintea și ne-am înstrăinat inima, neingrijind un trup ce a uitat să mai tresară.Dar am răzbit. Cu bune și cu rele. Singuri sau îmbrățișati.
Zambeste! 🙂
Viața e frumoasă. Căci iti vei da voie sa vezi ca viața e iubire…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am invatat multe din ce scrii Alexandru,iar de unele chiar m am lovit.Nu pot sa zic ca am fost o norocoasa a sortii ,dar ce mi am dorit am si nu pot fi ipocrita sa zic ca numai vreau ,dar totusi citind ce scrii imi lipseste sarea si piperul vietii .Iti multumesc ca ne deschizi oarecum.ochii sa putem privii si in alte directii si sa ne luminam calea si starea interioara.prin cuvintele tale frumos asternute pe hartie.Astept fiecare link cum un elev asteapta sa i fie predata inca o lectie din care va avea invataminte de tras.O seara placuta si asteptam cu interes sa mai citim din ceea ce ne dezvalui.
ApreciazăApreciază