Am așteptat atât de mult precum călătorii ce așteaptă o iubire pe un peron greșit. Asa cum un pasager al vieții așteaptă un tren in care este … Ea! Am așteptat zile si nopți. Zilele le-am dormit iar nopțile le-am plâns. Un suflet ce nu se poate odihni in cele mai pătate ceasuri.
Am așteptat atât de mult un vers ce nu mai poate naște-o poezie. Un glas ce nu mai poate naște un ecou. Un tren ce nu mai poposește in nicio gară. Asa cum pașii firavi si presărați cu grijă nu se mai pot preface într-un dans. Te-am așteptat pe tine. Cu bune si cu rele. Dar întârziai de fiecare dată. De parca as fi trăit același vis in care doua inimi nu se mai întâlnesc vreodată. Am așteptat atât de mult sa pot musca din nou din tine. Sa te frământ in brațe calzi si moi. Fără durere. Dar parca tot mai mult te-ndepartai. In șoaptă.
Te-am așteptat prea mult la ore fixe. Cand ochii se holbau la doua ace. Si parca se simțeau împunși. Am așteptat atât de mult cand înghețam de frig. Dar si atunci cand imi era prea cald. De imi erai o haină, te-as fi purtat mereu. Ca pe o promisiune fără de sfârșit. Ca un sfarsit fara inceput.
Te-as aștepta in continuare. Dar numai daca imi promiți din nou …
Daca-mi promiți ca nu întârzii mult, te voi aștepta toata Viata! 🙂 (O. Wilde)
Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța...
Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ...
DISCLAIMER
COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei.
Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor.
Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.
Vezi mai multe articole
Alexandru Chermeleu 