Mai aproape de prezent, căci de trecut am fost mereu îmbrățișați. In forme si culori terestre. In mirosuri si desuuri fine. Ademeniți cu toata ființa si încremeniti pana-n tăcere. Mai aproape de prezent, căci in viitor nu poti decat sa te transpui. Desculț sau îmbrăcat din cap pana-n picioare. Ori singur, ori ținut de mâna. 🙂 Mai aproape de adevăr căci in minciuna am zăbovit destul. Cu aceleași jumătăți de buze arse. Șoptind aievea vorbe ce paralizează simțuri.
Mai aproape de zâmbete, căci tu si eu am plâns destul in valuri parca smulse din ocean. Ca doua picături de lacrimi ce ne pictează chipurile in secret. Mai aproape de iubire, căci de invidie si de ura cu totii ne ferim asiduu, inimile. Lăsându-ne purtați de vântul timpului ce număra aceleași frunze căzute in ecoul anilor.
Mai aproape de îngeri, căci demonii au obosit si ei. Ii vezi cum suflă greu si cu durere. Sătui de jocuri dulci si însiropate-n crema sufletului.
Mai aproape de tine, căci am petrecut deja prea mult … numai cu mine! 🙂
Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța...
Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ...
DISCLAIMER
COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei.
Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor.
Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.
Vezi mai multe articole
Un gând despre „Alexandru Chermeleu: Mai aproape …”
Și mă-ntreb dacă, cineva, vreodată-ți va vedea inima. Posibil că da, posibil să orbească-ntr-o clipă. Spune-i celui cu șapte copci pe inimă să se pregătească să-și opereze sufletul. Fiindcă, presimt eu, asta-l așteaptă. Si stiu că, așa, cu cicatrici și foi de externare, va fi mai fericit decât însuși Zeus.
Alexandru Chermeleu 
Și mă-ntreb dacă, cineva, vreodată-ți va vedea inima. Posibil că da, posibil să orbească-ntr-o clipă. Spune-i celui cu șapte copci pe inimă să se pregătească să-și opereze sufletul. Fiindcă, presimt eu, asta-l așteaptă. Si stiu că, așa, cu cicatrici și foi de externare, va fi mai fericit decât însuși Zeus.
ApreciazăApreciază