Alexandru Chermeleu: Când iubirea intră în șomaj. :)


Ai fost disponibilizat. Un cuvânt foarte cunoscut în zilele noastre, aș spune chiar o realitate din ce în ce mai banală, pentru că e criză. Criză pe piața muncii, criză financiară, crize interminabile de nervi, criză în viața de cuplu, criză existențială și tot așa. Orice criză este însă un semnal de alarmă dar și un prilej al reașezărilor, al oportunităților, o invitație la reflecție și la (re)construcție. Un sfârșit sau un nou început? Un dezastru sau o renaștere?

Ce înseamnă, de fapt, mai pe românește, cuvântul disponibilizat ? Disponibil să mergi la bibliotecă ? Disponibil să stai de vorbă cu tine mai mult, să te plimbi pe aleea deșărtăciunii ? Disponibil să intri în altă relație ? Disponibil să-ți cauți un nou job ? Disponibil să înveți o nouă meserie ? Disponibil să-ți vezi viața și relațiile cu cei din jur, disponibil să înțelegi dacă iubești, dacă ești iubit ? Nimic din toate astea nu-ți vin în cap la început, primul sens al cuvântului este cel care îți sună în minte ca o pedeapsă : ai fost dat afară! Afară unde? În lumea largă sau într-un cerc din care nu știi cum să ieși, până ajungi să-ți iei lumea în cap ? Sună greu, tăios, umilitor, batjocoritor. 

Nu-i nimic, îți spui la început, viața merge înainte, nu mă înghițea șeful, nici mie nu-mi plăcea ce făceam acolo, voi găsi eu altceva. Cauți, încerci, rogi pe cineva ,,să pună o vorbă bună’’, aștepți, între timp faci datorii și nici nu mai aștepți, pentru că începi tu-însuți să te consideri un ,,dat afară’’ din ceea ce ai visat, din ceea ce ai crezut că va fi viața ta. 

Mai mult, continui să te dai tu afară de peste tot : din cercul de prieteni care s-au realizat, care își câștigă cinstit existența, te dai sau ești dat afară din tihna concediilor pe care nu le mai meriți, până la urmă ești dat afară și din bucătăria unde învățasei așa de bine să faci mâncare, să speli vasele și gresia din hol. Și într-o zi, îți dai seama că pachetul de țigări care ți se arunca zilnic pentru toate astea nu îți mai ajunge. Ți-au ajuns însă până peste cap reproșurile și pedepsele, de parcă nu era de ajuns pedeapsa de a fi fost disponibilizat. Te-ai obișnuit în fiecare zi să auzi că nu ești bun de nimic, ba chiar că ești un om de nimic, nici om nu mai ești pentru cea care credeai că este ,,femeia vieții tale’’ încât nici nu mai aștepți, nici nu îți mai dorești nimic. Te-ai obișnuit atât de mult cu statutul de ,,dat afară’’, încât nu mai recunoști nici glasul, nici chipul femeii de lângă tine, ceea ce nu poți să înțelegi dintr-o dată este doar dacă ai fost vreodată înăuntru, dacă nu cumva ați fost mereu ,,afară’’? Este momentul în care devii din disponibilizat indisponibil, momentul în care îți dai seama că iubirea ,,nu mai lucrează’’ nici ea, sau poate că ,,n-a lucrat’’ niciodată. 

Iar când iubirea intră în șomaj, e cazul să rămână acolo, disponibilizată de însăși  indisponibilitatea ei. 🙂 

________________

Acest blog a fost nominalizat la Premiile Radar de Media in cursa pentru “Cel mai bun blog al anului 2015″. Susține-l si tu cu un vot, accesând acest link http://www.radardemedia.ro/premiile-radar-de-media-2015-etapa-1-categoria-nr-11-cel-mai-bun-blog/ si selectând (alexandruchermeleu.com) din lista blogurilor afișate. Iti multumesc!

Publicat de Alexandru Chermeleu Personal

Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța... Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ... DISCLAIMER COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei. Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor. Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.

Un gând despre „Alexandru Chermeleu: Când iubirea intră în șomaj. :)

  1. Alex, crush-ul durează cel mult patru luni. Dacă el continuă și după patru luni, atunci iubire se cheamă. Dacă treci împreună cu persoana de-o iubești prin patru anotimpuri, e o șansă să mergeți pe veci (sau, în fine) mai departe. De patru luni de crush și de patru anotimpuri ai nevoie ca să cunoști pe cineva. Iar dacă după un job alergi imediat ce l-ai pierdut pe ultimul, după iubire tre să te vindeci prin lăuntru ca să primești deschis aplicații ale ofertantelor. Cunoașterea e parte a drumului fiecăruia și, da, devii invincibil și stăpân pe picioare abia după ce traversezi experiențe. Crap de la job mai iei, c-așa-i melodia, din iubire însă dacă iei, compromis se cheamă. Și-ți asumi ce trăiești. (generic vorbesc)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: