Alexandru Chermeleu: De la  iubirea narcisistă la narcisele iubirii.


Marc Alain Descamps, creatorul psihologiei transpersonale, a identificat cinci forme patologice ale iubirii : iubirea devoratoare, distructivă, iubirea sado-mazochistă, iubirea-închisoare, iubirea oedipiană și iubirea egoistă. Desigur, sunt forme extreme, rare în viața de toate zilele. Umbre ale acestor fațete ale iubirii se pot regăsi în numeroase relații și pot fi reduse la una singură: iubirea egoistă. Iubirea egoistă este o iubire posesivă, interesată, care are la bază iubirea de sine, în forma ei narcisistă. În mitologia greacă,  dorind să își îmbrățișeze propria reflexie în apa, Narcis cade în apă și se îneacă. Nimfele au venit să îl plângă și l-au transformat într-o floare galbenă, care să le aminteasca mereu de iubitul lor. Astfel au apărut Narcisele, flori galbene, care își tin capul în jos,  asemenea lui Narcis care se oglindea în apă.

Tânărul și frumosul Narcis – de care erau îndrăgostite atâtea nimfe- își vede chipul în oglinda unui lac și se îndrăgostește de el însuși, fără să mai poată iubi pe altcineva. Este un mecanism patologic care, din păcate, stă la baza multor relații. Ne îndrăgostim adesea nu de omul de lângă noi, cu toate bunele și relele lui, ci de imaginea pe care ne-am creat-o despre noi înșine, pornind de la proiecția felului în care ne vede celălalt, printr-un proces de idealizare. Iubirea-însăși este un proces de idealizare a noastră, a persoanei de lângă noi, iar când imaginea ideală despre noi înșine nu reușește să ne transforme, să ne ridice spre acel ideal, vălurile autoiluzionării încep să se destrame. În acest punct apare marea provocare : de cine ne-am îndrăgostit ?-de cel de lângă noi sau de noi înșine oglindiți în apa deja tulbure din ochii celuilalt? De felul în care vom ști să răspundem la această întrebare va depinde viitorul relației și maturizarea iubirii. Vom învăța să-l iubim pe celălalt, să începem  să dăruim  iubire, sau vom rămâne  la forma de iubire de sine care nu se mai reflectă în felul în care ne vede celălalt și, mai ales, nu mai corespunde propriei imagini despre noi înșine.

Narcis a murit deoarece nu a vrut să dăruiască.  Din același motiv pot să moară iubirile noastre ,,necoapte”, neîncălzite de căldura și lumina înțelegerii mature a iubirii. Narcis nu era un tânăr rău, mitologia nu ne povestește alte fapte despre el, decât că era iubit de toate nimfele și că el –însuși s-a îndrăgostit de chipul său.  Mitul lui Narcis mai este cunoscut în literatură ca mitul copilului universal. Ca orice copil, Narcis credea că i se cuvine totul, așa se întâmplă în viață de multe ori, când cei doi protagoniști rămân la stadiul contemplării și al iubirii egoiste, a incapacității de a dărui. Este doar o formă și o etapă înspre alfabetul iubirii. După iubirea de sine, copilul Narcis,  care există în fiecare din noi, trebuie să învețe să dăruiască, unii vor învăța, alții vor rămâne cu ochii ațintiți într-o oglindă în care nu se mai regăsesc. Așa se nasc comportamente nevrotice, egoiste, având la bază rămânerea în stadiul iubirii de sine, o formă patologică a incapacității sau a refuzului prin comoditate de a ne maturiza.

Primăvara înfloresc narcisele, flori delicate, albe sau galbene, încălzite de razele soarelui-copil. Cu timpul, vom învăța nu numai să ne  admirăm în frumusețea narciselor,  ca reflecție a iubirii de sine, ci și să dăruim, poate,  odată cu narcisele iubirii, sufletul nostru de copil însetat de iubire, o altă versiune, îmbunătățită, a lui Narcis.

Atunci cand vom învața cum sa ne uitam in oglinda sufletului, il vom vedea si pe celălalt si nu doar pe noi! 🙂

________________

Acest blog a fost nominalizat la Premiile Radar de Media in cursa pentru “Cel mai bun blog al anului 2015″. Susține-l si tu cu un vot, accesând acest link http://www.radardemedia.ro/premiile-radar-de-media-2015-etapa-1-categoria-nr-11-cel-mai-bun-blog/ si selectând (alexandruchermeleu.com) din lista blogurilor afișate. Iti multumesc!

 

Publicat de Alexandru Chermeleu Personal

Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța... Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ... DISCLAIMER COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei. Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor. Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.

Un gând despre „Alexandru Chermeleu: De la  iubirea narcisistă la narcisele iubirii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: