Eu totuși cred ca exista persoane de neînlocuit. Chiar si atunci cand acestea pleacă iar tu rămâi in urma. Atunci cand cauti in ceilalti, bucățele din cel ce-a fost in viata ta si a voastră. De multe ori greșim. Atunci cand schimbam becul cu un altul, deși cel dinainte inca mergea. 🙂 Iar cand cel de-al doilea se arde subit, ne întoarcem la primul sperând ca va mai lumina! 🙂 Chiar daca l-am uitat intr-un sertar la fel de prăfuit si rece ca inima noastră. Unii pur si simplu il aruncă. Departe de orice gând ce ar putea sa ii întoarcă inapoi. Iar altii prefera sa il spargă, rănindu-se mai apoi in cioburile împrăștiate pe podeaua ființei.
O litera pe care o schimbi cu alta si o așezi in cuvântul care apoi … strică fraza. 🙂 Deși o înțelegi, ceva iti spune ca nu e ok! Ca o mana proasta pe care te bazezi in timp ce altii joaca poker cu viata ta! :)) Daca mergi la cacealma, pierzi. Iar daca mergi pe intuiție, poate ca inca mai ai o șansa. Sa te ridici de la masa fara a termina jocul e insa si mai grav. Asa facem si cu ceilalti. Înlocuim fara regrete ca mai apoi sa regretăm.
Niciodata nu e prea tarziu pentru un nou inceput. Un nou joc pe tabla vietii. Important este sa nu trișezi. Atunci te păcălești pe tine. Si, de multe ori, nu celalalt trebuie înlocuit! :)) Multi nu inteleg acest lucru.
Nimeni nu este de neînlocuit. Da si nu. Iar daca totuși se intampla, ai grija cu cine o faci. Sa nu dai de mai rau! 🙂
Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța...
Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ...
DISCLAIMER
COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei.
Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor.
Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.
Vezi mai multe articole
2 gânduri despre „Alexandru Chermeleu: „Nimeni nu este de neînlocuit”.”
Multă vreme am crezut că există oameni de neînlocuit. Că există locuri, contexte, anumite fapte, experinţe, care dau omului o anume valoare greu de dobândit peste noapte odată omul plecat. Că există oameni în anume circumstanţe care ar face totul să păstreze oamenii aceia de neînlocuit. M-am înşelat. Când e să pleci nu te roagă nimeni să rămâi. Ţi se dă de înţeles că mai sunt zece, douăzeci că tine, că există o coadă lungă de unii fix că tine care „abia aşteaptă”. Omul cât trăieşte învaţă. Pleacă şi tu odată şi vei realiza cât de relativ e totul.
Chiar asa,nimeni nu este de neanlocuit…daca il consideri o unealta,oricand poate fi adus altcineva in locul lui….dar daca il iei la sentiment s-ar putea sa fie singurul si unicul care te poate „decoda”.
Alexandru Chermeleu 
Multă vreme am crezut că există oameni de neînlocuit. Că există locuri, contexte, anumite fapte, experinţe, care dau omului o anume valoare greu de dobândit peste noapte odată omul plecat. Că există oameni în anume circumstanţe care ar face totul să păstreze oamenii aceia de neînlocuit. M-am înşelat. Când e să pleci nu te roagă nimeni să rămâi. Ţi se dă de înţeles că mai sunt zece, douăzeci că tine, că există o coadă lungă de unii fix că tine care „abia aşteaptă”. Omul cât trăieşte învaţă. Pleacă şi tu odată şi vei realiza cât de relativ e totul.
ApreciazăApreciază
Chiar asa,nimeni nu este de neanlocuit…daca il consideri o unealta,oricand poate fi adus altcineva in locul lui….dar daca il iei la sentiment s-ar putea sa fie singurul si unicul care te poate „decoda”.
ApreciazăApreciază