Alexandru Chermeleu: Iubire condimentata.

Presărată cu toate mirodeniile exotice si arome așternute-n ființa. Ca un parfum divin de mir in care el poate deveni un mire iar ea, mireasa cea aleasă. 🙂 Visul etern al celor îndrăgostiți mai întai de ei înșiși si apoi de celălalt. O iubire condimentata e posibila. Cu picături de miere scurse in zilele împărtășite in glas. Cu miros de anason in dupa amiezile scăldate-n cotidian si cu un iz de menta in noptile „demente” si nebune ale celor doi. Cand el iti spune ca nu exista parfum mai fin ca mirul si nici femeie mai gingașa ca aceea din gândurile sale! 🙂

O iubire condimentata e posibila. Chiar si atunci cand unii scapă mult prea multa sare in săptămânile cu ploi si vant. Cand certurile piperate se transforma in vorbe de ghimbir iar mai apoi in șoapte rumenite-n Scorțișoara. Cand unii o gusta in amar dar si atunci cand se iubesc atât de dulce. O dragoste amara-dulce am gustat cu toții. Cand chipurile celor doi se cearta acru iar trupurile tremura Sărat.

Insa atunci cand el si ea miros a busuioc, mintea si inima se împletesc in prafuri de Vanilie! 🙂

Asa e si iubirea. Un amalgal de simturi si de gusturi infinite! 🙂

Publicat de Alexandru Chermeleu Personal

Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța... Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ... DISCLAIMER COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei. Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor. Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat. Vezi mai multe articole