Alexandru Chermeleu: Cât timp iti ia sa-l uiti pe celalalt?!


Sau mai bine zis … De cat timp este nevoie pentru a putea trece peste o despărțire …

Statistic vorbind, cam doi ani. Filozofic, cat te tine mintea iar Psihologic, cat te tine inima 🙂 Sunt oameni care nu reușesc sa il uite pe celalalt nici dupa o Viata întreaga. Darmite sa intre intr-o alta relatie cu un suflet curat si o inima împăcată. Trist este ca multi o fac, aruncându-se de la „mare înălțime” in bratele celui care poate, de multe ori, nu este pregatit sa ii prindă! 🙂 Iar atunci cand sunt prinși, se agata cu bestialitate de gâtul lor, sufocandu-i lent dar sigur cu fantomele trecutului si imaginea lor perpetuata acid in zilele si noptile in care dorm in pat cu unul, dar se gândesc la altul.

Invadând spațiul intim al celui de langa tine cu greutatea suferințelor purtate cu atata masochism in suflet. Un „celalalt” din trecutul neuitat si neiertat. Asa cum am mai spus și intr-un alt eseu: Niciun partener din viitor nu ar trebui sa fie pedepsit pentru păcatele partenerilor din trecut. O nuanță atât de fina cu care multi se șterg la nas atunci cand vine vorba despre ea.

Si mai sunt si cei care țopăie nevrotic din „floare in floare”, precum o albina ce isi vizitează prietenii. Sunt adepții relațiilor pansament, dar un pansament pe care il mototolești si apoi il arunci in coșul inimii, dupa ce te-ai folosit grobian de el in oblojirea rănilor. Sa mergi de mana pe strada cu cineva si sa porti in minte si inima pe altcineva e crunt. E o pedeapsa aspra a sufletului celui ce o poarta. Dar si a celui ținut de mana. O lipsa de educație a spiritului. Un travaliu atât de greoi si neasumat pe care multi il ignora cu desăvârșirea omului care le stie pe toate. A celor care se plang ca nu le place sa fie singuri iar mai apoi se plang de ‘Singurătatea in doi’. Un cerc vicios din care nu se poate ieși atât de usor. Cu iubirea nu-i de joaca. Te poti arde atât de usor insa, mai mult decat atât, ii dai foc si celui de langa tine. Cand el, de fapt, nu ti-a cerut decat un foc pentru a-si aprinde Țigara! :)) Iar tu i-ai aprins sufletul si ai uitat sa il mai stingi. O forma ușoară de barbarism a celui care a încetat sa se iubească pe el însuși.

Si mai sunt acele guri uscate si deshidratate in Ego care spun ca nu ai nevoie de nicio perioada „tampon” pentru a intra intr-o relatie noua. Nu este nevoie de timp pentru niciun fel de curățare si dezintoxicare a sufletului. E ca si cum te-ai muta in casa unui alt om. Dar pana si acolo trebuie schimbat ceva. Poate o noua zugrăveala, o noua mobila, un nou televizor, o noua usa si o noua sonerie a inimii! 🙂 Asta in cazul in care accepti sa te muți in „mizeria” celui dinaintea ta, respirând praful trecutului si al timpului oprit in loc.

Si totuși, de cat Timp e nevoie pentru a-l uita pe celalalt? Depinde…

Poate ca totuși nu e vorba de „uitare”, ci mai mult de iertare.

In primul rand, iertarea ta! Pentru ca atunci cand ierti un fost partener nu înseamna ca l-ai uitat. Inseamna ca te-ai iertat, in primul rand, pe tine!

__________

fragment din cartea „Iubind-o pe Ea”! Mai multe detalii si linkul de comanda, aici: http://bookzone.ro/produs/iubind-o-pe-ea/

Publicat de Alexandru Chermeleu Personal

Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța... Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ... DISCLAIMER COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei. Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor. Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.

Un gând despre „Alexandru Chermeleu: Cât timp iti ia sa-l uiti pe celalalt?!

  1. Corect, uitare prin iertare! Dar cel mai bun medicament, este sa-ti gasesti, totusi, pe cineva, mai bun, desigur, care te va implini si alaturi de care, vei fi fericita! Te resemnezi cu ideea ca asa a trebuit sa fie! Inseamna ca asa a vrut Dumnezeu, sa nu fiti impreuna si sa nu fortam lucrurile, ca daca le fortam, patim ca nuca ce se loveste de perete! Intelepciune multa!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: