Scrie despre femei, despre bărbați și despre relația dintre ei. E psiholog de meserie, dar de ceva timp are un blog unde își publică reflecțiile (www.alexcandruchermeleu.com) .
Numele lui este Alexandru Chermeleu și știe probabil foarte bine cum să transmită mesaje online, în așa fel încât acestea să trezească și aprecieri, și critici. Este citit zilnic de mii de oameni și spune el, blogul îl ajută într-o oarecare măsură să crească profesional în domeniul psihologiei, întreținând permanent o comunicare activă cu cititorii săi. Îl poți numi ”psihologul tău virtual”, dar foarte prezent și sincer în ceea ce face și spune.
Vă invit să citiți un interviu cu Alexandru, care pe mine m-a surprins plăcut. Să vedem ce spuneți și voi.
-„Sunt oameni care spun că Tu ești cel mai frumos vis întâlnit în viață. Iar eu, te rog, nu deveni cel mai mare coșmar al lor!”. Asta ai scris tu. Care este visul tău?
-Am mai multe vise, daca ar fi sa ma opresc la unul singur, cel mai important, cred ca intrebarea cuprinde si raspunsul. In fiecare dintre noi exista ceva sublim, divin, care, cu timpul, infloreste sau paleste, in functie de alegerile noastre din viata. Visul meu este, cred eu, asemanator cu al fiecarui om, sa ajung sa descopar ceea ce este mai bun in mine si sa imi gasesc drumul pentru care am venit, vremelnic, pe pamant. Este un raspuns general, mai concret, doresc sa ma apropii cat mai mult de oameni, sa-i cunosc, sa le inteleg problemele si sa ma construiesc alaturi de ei, sa invat sa iubesc lumea si viata.
–Ce vrei să transmiți cu ajutorul articolelor tale?
-Gandurile pe care le astern pe hartie, de multe ori mult prea pretentios numite articole, sunt rodul reflectiilor mele, ale unor trairi autentice si ale felului in care încerc sa inteleg eu, in aceasta etapa a vietii, iubirea si sensul devenirii noastre prin iubire. Pastrand proportiile, stiti cum spunea marele nostru poet : ,,Caci iubindu-te pe tine, ma-nteleg pe mine insumi”. Acest lucru cred ca il transmit, iubirea, ca forma de cunoastere a lumii si a noastra, a relatiei noastre cu cei din jur.
–Ești de meserie psiholog. Practici această meserie? În ce fel te ajută să scrii articolele pe blog?
-Am ales Facultatea de Psihologie in ultimul an de liceu, cand se stia ca voi da la drept. Ai mei spuneau ca am o memorie deosebita si m-au ind-rumat spre drept. Dupa o perioada de lecturi asidue, in care i-am descoperit pe Yung si Freud, in care nu puteam sa ma dezlipesc de cartile lui Mircea Eliade, le-am spus alor mei ca nu vreau sa urmez dreptul si ca voi da examen la Psihologie, ceea ce s-a si intamplat. Sunt licentiat in Psihologie dar nu practic meseria de psiholog, cel putin in forma clasica. De mai bine de doi ani, asa cum am spus, ma aflu intr-un proces de formare, urmez niste cursuri care sa ma ajute sa devin un psiholog, sper eu, in niste ani. Psihologia este o stiinta fascinanta, dar extrem de profunda si grea, nu poti sa practici meseria de psiholog, adica sa te joci cu sufletul omului, pana nu te formezi, sunt niste trepte in aceasta formare, formare care tine toata viata. Scrierile mele de pe blog ma ajuta, cel putin asa cred eu, asa simt, am scris si in prezentarea blogului, cand l-am deschis, aceasta etapa face parte din formarea mea, alaturi de cea stiintifica, in care continui sa studiez, indrumat de mari psihologi din Romania si din strainatate.
–Când ai scris primul articol și ai înțeles că trebuie să o faci și în continuare?
-In martie, anul trecut, am scris primele randuri, hai sa nu zicem articol. Este o forma de expresie, da am simtit sa scriu in continuare si nu pot decat sa multumesc celor care ma citesc si care, de multe ori, s-au regasit in scrierile mele.
-”Când te îndrepți cu pași mărunți dar siguri înspre cea mai bună versiune a ta, nu vei mai accepta jumătățile de măsura din jurul tău! Totul sau nimic! ”Care este cea mai bună versiune a ta?
-Nu cred ca am ajuns la cea mai buna versiune a mea, cred ca sunt insa mai bun decat acum doi ani, mai bun decat anul trecut. Toti oamenii se afla intr-un proces de maturizare-glumesc putin, dar stiti cum se spune, psihologia ne ajuta sa devenim maturi. Important pentru fiecare, cred eu, nu este faptul ca nu am ajuns la cea mai buna versiune a noastra, ci dorinta si efortul de a continua sa ne indreptam spre cea mai buna versiune a noastra. Nu stiu, deocamdata ce inseamna acest lucru, viata ne indreapta pasii spre un tel, important este sa nu pierdem directia. Si exact cum am scris si pe pagina mea, Sunt jumatate din ceea ce spun si scriu. Cealaltă jumatate isi doreste sa fie asa dar nu a ajuns inca acolo!
–Ce nu știu cititorii despre tine?
-Cred ca este cea mai grea intrebare, sunt multe lucruri pe care nu le stiu eu-insumi despre mine. Cei care citesc ceea ce eu scriu, imi pun intrebari, comenteaza, imi spun de multe ori ca exagerez, ca sunt prea idealist sau ca se regasesc in ceea ce am scris, ca sunt de acord cu un punct de vedere. Ceea ce nu stiu cititorii este ca eu-insumi continui sa reflectez la o tema, dupa ce citesc comentariile lor, sa inteleg si alte nuante, alte moduri de a vedea lucrurile. In rest, alte lucruri care tin de circumstante ale vietii noastre nu cred ca intereseaza pe cineva. Chiar daca imi exprim gandurile intr-un blog, eu sunt pentru respectarea intimitatii fiecaruia. Iar ceea ce nu stiu cititorii despre mine este ca si eu, ca orice om, am propriile temeri, cautari, incertitudini, contradictii, iar ei ma ajuta sa le depasesc.
–Articolele și statusurile de pe facebook vor avea o finalitate? Zic poate o carte?
-Deocamdata, interactiunea care s-a creat, prin ceea ce scriu, cu mii de cititori, zilnic, este, zic eu, deja o finalitate, un castig, in sensul pe care l-am expus la inceput, al formarii mele ca psiholog, dar si ca om. Ma gandesc serios sa scriu o carte, trebuie insa sa rafinez ceea ce am scris pana acum, sa abordez si alte teme si sa structurez, poate anul acesta, totul in cartea numita, “Iubind-o pe Ea”. Din acest punct de vedere, ideea de a scrie o carte nu o vad ca o finalitate ci, poate, cine stie, ca un inceput. Tot viata imi va arata drumul.
–Cine te inspiră?
-Citesc, gandesc, iubesc, vorbesc cu oamenii, totul ma inspira…Nu cred ca trebuie sa fie ceva sau cineva anume pentru ideea de inspiratie, ci felul in care noi interactionam, felul in care reflectam asupra noastra si a celor din jur, a relatiilor noastre se transforma sau nu in inspiratie…
–Nu crezi că uneori depășim limitele și spunem prea multe despre noi pe Facebook, pe blog? Sau asta se numește mai nou sinceritate virtuală?
-Eu cred, cum am mai spus, ca propriile noastre trairi, emotii, experiente ne formeaza, ne modeleaza si ne ajuta sa ne exprimam. Totul trebuie insa sa se petreaca intr-un plan de generalizare, intr-un plan al ideilor. Daca eu am avut o experienta, de exemplu, voi descrie reflectiile care s-au nascut pe baza unei experiente, in niciun caz persoana sau persoanele, situatii concrete din viata mea sau a altora. Finetea, decenta, respectarea dreptului la viata privata sunt pentru mine valori importante. Sinceritatea trebuie sa aiba o limita, poti sa fii sincer in a-ti exprima trairile, gandurile, dar nu in legatura cu o persoana anume, nu sunt de acord cu acest fel de ,,sinceritate”. Sinceritatea nu trebuie sa insemne indiscretie.
–Ce mesaj ai pentru cititorii tăi?
-Sa iubească, sa se descopere zilnic prin ei si prin ceilalti, sa spere, sa creadă, sa faca intotdeauna ceea ce simt si sa lupte pentru ceea ce merita.
Autor: Victoria Ungureanu
Articolul original il puteti gasi pe link-ul acesta:
http://everydayjournalism.md/el-poate-fi-psihologul-tau-virtual/
Alexandru Chermeleu 