„Pledoaria” celui care așteaptă un semn din partea celuilalt. O liniște dinaintea unei furtuni ce întârzie sa apăra. O furtuna ce a răvășit destule inimi si a împrăștiat prea multe emoții si trairi in abisul unei dorințe deloc îndeplinite. Sa il astepti pe celalalt sa te caute!
Cu niste ochi curioși si sclipitori pe telefonul ce nu mai suna si ascultând aceeași melodie pe repeat, in ecoul fumului si al țigărilor fumate doar pe jumatate. O așteptare atat de crunta si de neiertat. In minte si in inima. Promisiunea unei voci ce a-ncetat sa se audă la finalul unei întâlniri neterminate. „De Ce-ul” răzvrătit si personal atunci cand toate numerele din agenda devin un „el” sau o „ea” , din multimea de numere, acum neimportante. Iar daca telefonul nu mai suna, usa nu se mai deschide si ochii incep sa planga, finalul se transforma intr-un nou inceput. Mai luminat si mai aproape de imaginația fiecăruia.
Si daca totuși nu te suna, poate ar trebui sa suni tu! 🙂 Uneori e suficient doar atât. Pentru ca uneori e bine sa te deschizi atunci cand altii se Închid. E bine sa prinzi curaj atunci cand altii l-au pierdut. E si mai bine sa vorbesti atunci cand altii incep sa tacă. Sa te faci văzut atunci cand multi încearca sa se ascundă. In primul rand de ei. De multe ori, de negăsit.
Daca nu te cauta, nu te merita! Sau poate ca nu meriți tu! 🙂
Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța...
Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ...
DISCLAIMER
COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei.
Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor.
Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.
Vezi mai multe articole
Un gând despre „Alexandru Chermeleu: Daca nu te caută, nu te merită! :)”
Şi totuşi am sunat eu, dar nu a avut curajul să-mi răspundă. Sunt sigură că se uita la telefon, şi se întreba oare cum de-l sun… I-am explicat într-un mesaj de ce l-am sunat – nu a răspuns nici până azi.
Am renunțat să mă mai gândesc, să mai aştept – viața continuă 😉 indiferent.
Într-o lume plină de orgolii – la ce te aştepți?! – chiar dacă vina nu mi-a aparținut – el a ales „fosta relație” în care a fost înşelat – good luck my friend :-)).
Alexandru Chermeleu 
Şi totuşi am sunat eu, dar nu a avut curajul să-mi răspundă. Sunt sigură că se uita la telefon, şi se întreba oare cum de-l sun… I-am explicat într-un mesaj de ce l-am sunat – nu a răspuns nici până azi.
Am renunțat să mă mai gândesc, să mai aştept – viața continuă 😉 indiferent.
Într-o lume plină de orgolii – la ce te aştepți?! – chiar dacă vina nu mi-a aparținut – el a ales „fosta relație” în care a fost înşelat – good luck my friend :-)).
ApreciazăApreciază