Alexandru Chermeleu: In spatele unei femei puternice se afla trecutul ei …

Fara doar si poate. Numai in felul acesta se poate bucura de imaginea ei in oglinda. Doar asa se poate îndrăgosti din nou de ea însăși si mai apoi de curtezanul ales cu atata grija si atenție. Ferita de orice rana nevindecată a unui trecut ce tremura in infinitul gol al fiintei. Asemenea luminitei revelatoare de la capătul tunelului. Un tunel pe care l-a străbătut Desculță si călcând apăsat pe cioburile timpului si presărate anevoios in fata ei.

Femeia care se desprinde de trecut e ca o pasare Phoenix ce isi dezleagă singura aripile regale si legate cu atata migala de firele aurite si fine ale unei dureri invizibile si acute. O pasare ce se remodelează maiestuos din cenușa ce o împresoară in Talgerele ce răsuna atât de cald si înălțător totodata. Femeia care „renunța” la trecut este învingătoarea timpului si stăpânul propriului suflet. Este cea care se reconstruiește bucățică cu bucățică si trăire cu trăire din negura pe care a acceptat-o pana acum cu multa teama.

Femeia care a învins teama se reconstituie blând in femeia care s-a învins pe sine, neoprita fiind in tot acest travaliu dur de inițiere. Este femeia care si-a adus aminte de propriul nume fara a-l rosti cu ecou in fata celui care o va iubi. Femeia care a reinceput sa-si îndrăgească propriul trup sub ochii rotunzi si chipul zdrobit al inimii ce a încetat sa strige. O minte împăcată si eliberată de fiori. O ființa atât de fragila ce a cunoscut pacea si s-a împrietenit copilărește cu liniștea.

In spatele unei femei puternice se afla trecutul ei iar in fata ei … Barbatul ce o va tine de mana in viitor.