Alexandru Chermeleu: Cine-i șefu’-ntr-o relatie :-)

Zilele trecute m-a rugat un prieten sa scriu despre șefii nemultumiți de angajații lor. Nu m-a pasionat niciodată subiectul, deși sunt convins ca exista multi nemultumiți de ambele părți 🙂 In schimb, m-am gândit ca pot face un mic articol despre femeile nemulțumite de barbatii lor. Unde? Într-o relatie, bineînțeles. Cum? In toate modurile. Cand? Mai tot timpul! :))

Despre acele femei care nu sunt niciodata satisfăcute (pe niciun plan) de barbatii ce ocupa un loc, mai mult sau mai putin meritat, in Viata lor. Întrebarea e: De ce ii mai tin pe lângă ele? Probabil dintr-un masochism mascat al fiintei si dintr-o ambiție ce transforma expresia „Eu te-am facut, eu te omor” in ceva de genul „Eu te-am ales, eu te schimb”! :))) Dar nu cu altul. Cand asta ar trebui sa fie singura opțiune atunci cand nimic din ceea ce face sau nu face barbatul „ales”, nu e deloc pe placul ei. Ceea ce este si mai greu de inteles este de ce stau barbatii cu asemenea femei. Probabil din acelasi motiv amintit mai sus.

Sa fii nemulțumită de barbatul de lângă tine, zi de zi si noapte de noapte, e ca si cum te-ai chinui singur, văzând acelasi film prost si difuzat la aceleași ore. Sa ii reproșezi necontenit ca el e sursa inepuizabila a nefericirii tale, nu te îndepărtează, in niciun caz de ea. O idila ca in filme in care ajungi sa te îndragostesti mai mult de personajul principal decat de cel din viata ta.

O femeie mereu nemulțumita este o femeie fara liniște. Iar o femeie nemulțumita de barbatul ei e, in esenta, nemulțumita de ea însăși. Cu siguranța exista barbati care oferă cele mai mari dureri de cap consoartelor nefericite. In ambele cazuri, pleci, nu înduri.

Si atunci? Cine e șeful intr-o relatie? Eu zic ca nimeni. Decat daca vrei sa fii „taxat” mereu atunci cand bifezi cu brio rolul de cel mai „prost angajat al anului”. Pardon, de Partener. :))) Iar daca totuși ar exista, el ar trebui sa fie „șeful” ei iar ea al lui.

Nu exista relatii nefericite. Exista doar parteneri nepotriviti si multe, multe lectii de viata. Din păcate, unii nu învața niciodata! 🙂

Publicat de Alexandru Chermeleu Personal

Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța... Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ... DISCLAIMER COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei. Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor. Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat. Vezi mai multe articole