Sau cand fosta ta relatie e asemenea unei carti citite in graba, pe care o mai răsfoiești din cand in cand, făcând salturi la capitolele care inca te mai intereseaza. De parca fostul partener e o hârtie la care mai poti adauga trairi, momente si regrete, de fiecare data cand ajungi sa te gandesti la el. O amenda neplătită si care se Adaugă la impozitul inimii atunci cand încerci sa te păcălești singur, spunându-ti ca a trecut. Cand „Ex-ul” te bântuie e foarte greu sa te gandesti la „Next”. :))) Si mult mai greu sa il accepti pe cel din urma in viata ta. Un „ménage à trois” emoțional ce nu ajunge niciunde. Dimpotrivă, mai multe minți zăpăcite, mai multe inimi frânte si trupuri învinse de o luptă mult prea grea a fiintei. Iar cand „fostul” câștiga bătălia, fii pregatit sa iti asumi. Cu vârf si îndesat. Atunci cand cartea de vizita a sufletului e murdărita de aceleași numere de telefon si de acelasi scenariu tragi-comic cu un final mai mult decat dureros. Nu poti sa te uiti inainte daca întorci mereu capul inapoi.
Fostul tau partener se numește „fost” dintr-un anumit motiv. Lasa-l in spate. Fostele tale relatii se numesc „foste” din acelasi motiv si ar trebui sa rămâna acolo. Undeva in urma, fara a fi căutate de priviri curioase. „Ex-ul” ar trebui sa însemne „Exit” my life si nu „EXpect me back”! 🙂
Iar daca si acum te miri de ce te tot suna, poate ca ar trebui sa te intrebi de ce ii mai răspunzi! 🙂
Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța...
Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ...
DISCLAIMER
COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei.
Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor.
Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.
Vezi mai multe articole
4 gânduri despre „Alexandru Chermeleu: EX-ul din Viata ta”
ce usor este sa tragi concluzii cand vezi doar vietile altora bantuite de ex ….dar cand e vorba de tine crede-ma pe cuvant ca iti schimbi parerea!!! sa-ti povestesc povestea mea?? e mai tragica decat o telenovela plina de actori prosti si fara experienta 😦 !! sunt casatorita de 7 ani cu o persoana care ma iubeste dar pe care nu am reusit sa-l iubesc asa cum speram sa ajung sa o fac,intre timp s-au nascut 2 copii minunati care imi dau linistea si pacea necesara pentru a nu o lua razna….. si pana aici totul mai mult sau mai putin normal , ai zice tu Alexandru…. dar povestea continua asa:
acum 1 an si 3 luni ma regasesc cu fostul(pentru care eu AM CREZUT ca nu insemn nimic din moment ce el la timpul respectiv avea o prietena stabila iar pe mine ma cauta din joi in pasti) pe un site comun de socializare si incepem o conversatie penibila in care ne intrebam unul de viata altuia,ce mai facem ,pe unde suntem!!! eu l-am iubit foarte mult, am plans si am asteptat cu sufletul la gura fiecare telefon,fiecare atentie iar decizia de a pleca departe de el am luat-o tocmai pentru ca ai vroiam binele si vroiam sa dispar din peisaj ,ca el sa ramana cu prietena lui pe care imi spunea ca o iubeste ! el intre timp s-a casatorit cu EA,eu m-am casatorit cu un El care m-a iubit si imi oferea mii de atentii dar uite ca viata ne-a adus din nou fata in fata dupa atatia ani ….()
revenind la zilele noastre… dupa ce ne regasim ,continuam sa vorbim pentru o perioada apoi intr-o frumoasa zi de 8 martie 2014 imi marturiseste , intr-un final , ca el nu este fericit,ca a gresit cand a ales-o pe ea,ca el defapt a fost un las si ca nu a avut curajul sa-mi spuna ca ma iubeste ,ca nu m-a uitat si ca stie ca eu l-am iubit atunci si ca nu l-am uitat nici acum!!! de atunci ne sunam zilnic si vorbim de toate cele,despre orice si oricine…mie imi face bine sa vorbesc cu el iar el are nevoie sa ma auda cum rad ca sa-i fac ziua mai frumoasa!!!!….il iubesc la nebunie,mi-e un dor nebun de el….dar e o situatie complicata din care nu vad cum am putea sa iesim impreuna dar eu sper si pana in ziua in care voi murii ..eu voi spera ca pentru noi 2 inca mai e timp!!!!
nu am vorbit cu nimeni despre situatia asta e prima data cand o povestesc cuiva si sunt sigura ca din graba am amestecat un pic 😉 notiunile dar sper ca reusesti sa intelegi conceptul…. sunt multe povesti pe lumea asta …si toate au ceva nebunesc dar special pentru cei care le traiesc!!! poate scrii un articol despre povestioara asta a mea….mi-ar face placere
numai bine iti doresc … M&M
Mi, parca ai descris viata si sentimentele mele. Doar ca eu, fata de tine, am avut curajul sau poate orgoliul, sa-i spun ca deja e prea tarziu, chiar daca de-a pururi va avea un loc in inima mea. E clar ca daca ai iubit la nebunie o data, nu poti sa renunti si nici sa iubesti mai putin. E posibil, cred, daca reusesti sa intalnesti pe altcineva care sa-ti fure inima si mintea. Daca la un moment dat a trebuit sa aleaga intre mine si ea si a ales-o pe ea, inseamna ca eu am fost „roata de rezerva”. In zadar vrea sa-mi mai dea acum si luna de pe cer, daca candva m-a lasat indiferent, vazandu-si de fericirea lui, iar eu l-am purtat in inima si-n gand 8 ani. Si eu simt ca-mi traiesc viata langa barbatul care ma iubeste 120%, iar eu pe el doar 60. Ma mint ca as fi avut o viata mai frumoasa daca as fi fost cu el… Insa, decat sa adun cioburile, lipind vasul la loc si sa-i privesc toata viata lipiturile, mai bine il arunc si am uitat de el. In plus, nu e corect fata de sotul tau, care si-a luat de sotie pe cea care a iubit-o cu adevarat si pentru care ai insemnat TOTUL! Incearca sa-ti imaginezi ca divortati ambii de familiile voastre. Vor ramane in urma doua inimi frante si copii afectati psihic. Numai aceste pacate vor trebui sa fie platite de noua voastra relatie. Nu poti sa-ti cladesti fericirea pe nefericirea altuia. In plus, si sfantii Parinti ne invata ca „cel ce-si va lasa sotia sau sotul, isi va lua o Cruce mult mai grea, decat pe cea care a avut-o”. Asa ca iubirea, aparent mare si dorinta nemarginita, usor se poate ruina. Si daca peste doi, trei ani, depistezi niste parti negative sau intervine ceva si iubirea voastra CHIAR se termina, nu mai zic, foarte urat! Cu ce te alegi? Cu o mare, mare dezamagire fata de IUBIREA vietii tale, cu doi copii care nu vor mai sti cui sa-i zica „tata” si cu un viitor foarte gri in fata. Cu al treilea, al patrulea sot, deja cred ca e o relatie aiurea de tot.
Iata care e viata mea, daca am renuntat la el. Ma bucur ca sotul n-a observat nimic si ma iubeste la fel de mult in continuare. Copilasii il iubesc enorm si nu-mi imaginam sa nu se mai trezeasca si sa adoarma langa taticul care-i va iubi mai mult decat oricine pe pamant. Renuntand la egoismul propriu, am evitat sa produc enorma suferinta la 5 persoane (copiii mei si-al lui si sotia lui). M-am rugat lui Dumnezeu sa-mi daruiasca mai multa iubire fata de sotul meu, pe el sa-l faca mai afectuos, ca aici avem o problema, ceea ce ma facea sa ma gandesc adesea, in alta parte, unde stiam ca exista din plin afectiune. Intre timp, am aflat ca e un afemeiat, ceea ce n-as tolera la un barbat si Dumnezeu stie ce mai zace in el, ca fiecare avem pe-ale noastre. Doar ca, cu „toanele” sotilor ne-am obisnuit deja, altele noi, s-ar putea sa nu le putem inghiti. Prefer sa traiesc cu iluzia ca e barbatul ideal de care eu n-am avut parte, dar poate asa a vrut Dumnezeu, stie El ce e mai bine pentru mine… In cazul in care, sper sa nu se intample, iar devine insistent si chiar imi demonstreaza ca ma iubeste cu adevarat, cred ca as fi de-acord sa petrec cate o noapte cu al doilea barbat din viata mea, care pentru inima a fost primul, cu Iubirea vietii mele, in mare taina, pana se mai linistesc hormonii, Insa n-as divorta pentru nimic in lume, nu vreau sa afectez pe cineva, pe viata!
P.S. Alex, si eu tineam de multa vreme sa-ti spun sa scrii un articol despre inimile frante (de genul feminin) dpdv a unui barbat!
Mda, ce faci cand trecutul inca te cauta cu toate ca tu nu ii mai raspunzi nicicum din monentul in care a devenit trecut? Ce faci cand asta iti zguduie increderea in ceilalti pentru ca te simti hatuit, presat de ceva ce nu mai exista dar care continua sa te consume?
Ai dreptate!
Nu te oprește nimeni să înnozi o relație ruptă, dar totdeauna va rămâne nodul. Ai mers pe un fir și s-a terminat, lasă-l așa! că altfel vei despica firul în patru, iar și iar. EXperimenta-ți! sau vă folosiți de experiența celor pățiți.
Viața e frumoasă dacă o trăiești cu ceea ce ai azi!, nu ieri, nu mâine, dar de acest lucru ne dăm seama doar după ce ne-am lovit de toți pereții și constatăm că ni s-a terminat ața vieții.
Alexandru Chermeleu 
ce usor este sa tragi concluzii cand vezi doar vietile altora bantuite de ex ….dar cand e vorba de tine crede-ma pe cuvant ca iti schimbi parerea!!! sa-ti povestesc povestea mea?? e mai tragica decat o telenovela plina de actori prosti si fara experienta 😦 !! sunt casatorita de 7 ani cu o persoana care ma iubeste dar pe care nu am reusit sa-l iubesc asa cum speram sa ajung sa o fac,intre timp s-au nascut 2 copii minunati care imi dau linistea si pacea necesara pentru a nu o lua razna….. si pana aici totul mai mult sau mai putin normal , ai zice tu Alexandru…. dar povestea continua asa:
acum 1 an si 3 luni ma regasesc cu fostul(pentru care eu AM CREZUT ca nu insemn nimic din moment ce el la timpul respectiv avea o prietena stabila iar pe mine ma cauta din joi in pasti) pe un site comun de socializare si incepem o conversatie penibila in care ne intrebam unul de viata altuia,ce mai facem ,pe unde suntem!!! eu l-am iubit foarte mult, am plans si am asteptat cu sufletul la gura fiecare telefon,fiecare atentie iar decizia de a pleca departe de el am luat-o tocmai pentru ca ai vroiam binele si vroiam sa dispar din peisaj ,ca el sa ramana cu prietena lui pe care imi spunea ca o iubeste ! el intre timp s-a casatorit cu EA,eu m-am casatorit cu un El care m-a iubit si imi oferea mii de atentii dar uite ca viata ne-a adus din nou fata in fata dupa atatia ani ….()
revenind la zilele noastre… dupa ce ne regasim ,continuam sa vorbim pentru o perioada apoi intr-o frumoasa zi de 8 martie 2014 imi marturiseste , intr-un final , ca el nu este fericit,ca a gresit cand a ales-o pe ea,ca el defapt a fost un las si ca nu a avut curajul sa-mi spuna ca ma iubeste ,ca nu m-a uitat si ca stie ca eu l-am iubit atunci si ca nu l-am uitat nici acum!!! de atunci ne sunam zilnic si vorbim de toate cele,despre orice si oricine…mie imi face bine sa vorbesc cu el iar el are nevoie sa ma auda cum rad ca sa-i fac ziua mai frumoasa!!!!….il iubesc la nebunie,mi-e un dor nebun de el….dar e o situatie complicata din care nu vad cum am putea sa iesim impreuna dar eu sper si pana in ziua in care voi murii ..eu voi spera ca pentru noi 2 inca mai e timp!!!!
nu am vorbit cu nimeni despre situatia asta e prima data cand o povestesc cuiva si sunt sigura ca din graba am amestecat un pic 😉 notiunile dar sper ca reusesti sa intelegi conceptul…. sunt multe povesti pe lumea asta …si toate au ceva nebunesc dar special pentru cei care le traiesc!!! poate scrii un articol despre povestioara asta a mea….mi-ar face placere
numai bine iti doresc … M&M
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi, parca ai descris viata si sentimentele mele. Doar ca eu, fata de tine, am avut curajul sau poate orgoliul, sa-i spun ca deja e prea tarziu, chiar daca de-a pururi va avea un loc in inima mea. E clar ca daca ai iubit la nebunie o data, nu poti sa renunti si nici sa iubesti mai putin. E posibil, cred, daca reusesti sa intalnesti pe altcineva care sa-ti fure inima si mintea. Daca la un moment dat a trebuit sa aleaga intre mine si ea si a ales-o pe ea, inseamna ca eu am fost „roata de rezerva”. In zadar vrea sa-mi mai dea acum si luna de pe cer, daca candva m-a lasat indiferent, vazandu-si de fericirea lui, iar eu l-am purtat in inima si-n gand 8 ani. Si eu simt ca-mi traiesc viata langa barbatul care ma iubeste 120%, iar eu pe el doar 60. Ma mint ca as fi avut o viata mai frumoasa daca as fi fost cu el… Insa, decat sa adun cioburile, lipind vasul la loc si sa-i privesc toata viata lipiturile, mai bine il arunc si am uitat de el. In plus, nu e corect fata de sotul tau, care si-a luat de sotie pe cea care a iubit-o cu adevarat si pentru care ai insemnat TOTUL! Incearca sa-ti imaginezi ca divortati ambii de familiile voastre. Vor ramane in urma doua inimi frante si copii afectati psihic. Numai aceste pacate vor trebui sa fie platite de noua voastra relatie. Nu poti sa-ti cladesti fericirea pe nefericirea altuia. In plus, si sfantii Parinti ne invata ca „cel ce-si va lasa sotia sau sotul, isi va lua o Cruce mult mai grea, decat pe cea care a avut-o”. Asa ca iubirea, aparent mare si dorinta nemarginita, usor se poate ruina. Si daca peste doi, trei ani, depistezi niste parti negative sau intervine ceva si iubirea voastra CHIAR se termina, nu mai zic, foarte urat! Cu ce te alegi? Cu o mare, mare dezamagire fata de IUBIREA vietii tale, cu doi copii care nu vor mai sti cui sa-i zica „tata” si cu un viitor foarte gri in fata. Cu al treilea, al patrulea sot, deja cred ca e o relatie aiurea de tot.
Iata care e viata mea, daca am renuntat la el. Ma bucur ca sotul n-a observat nimic si ma iubeste la fel de mult in continuare. Copilasii il iubesc enorm si nu-mi imaginam sa nu se mai trezeasca si sa adoarma langa taticul care-i va iubi mai mult decat oricine pe pamant. Renuntand la egoismul propriu, am evitat sa produc enorma suferinta la 5 persoane (copiii mei si-al lui si sotia lui). M-am rugat lui Dumnezeu sa-mi daruiasca mai multa iubire fata de sotul meu, pe el sa-l faca mai afectuos, ca aici avem o problema, ceea ce ma facea sa ma gandesc adesea, in alta parte, unde stiam ca exista din plin afectiune. Intre timp, am aflat ca e un afemeiat, ceea ce n-as tolera la un barbat si Dumnezeu stie ce mai zace in el, ca fiecare avem pe-ale noastre. Doar ca, cu „toanele” sotilor ne-am obisnuit deja, altele noi, s-ar putea sa nu le putem inghiti. Prefer sa traiesc cu iluzia ca e barbatul ideal de care eu n-am avut parte, dar poate asa a vrut Dumnezeu, stie El ce e mai bine pentru mine… In cazul in care, sper sa nu se intample, iar devine insistent si chiar imi demonstreaza ca ma iubeste cu adevarat, cred ca as fi de-acord sa petrec cate o noapte cu al doilea barbat din viata mea, care pentru inima a fost primul, cu Iubirea vietii mele, in mare taina, pana se mai linistesc hormonii, Insa n-as divorta pentru nimic in lume, nu vreau sa afectez pe cineva, pe viata!
P.S. Alex, si eu tineam de multa vreme sa-ti spun sa scrii un articol despre inimile frante (de genul feminin) dpdv a unui barbat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mda, ce faci cand trecutul inca te cauta cu toate ca tu nu ii mai raspunzi nicicum din monentul in care a devenit trecut? Ce faci cand asta iti zguduie increderea in ceilalti pentru ca te simti hatuit, presat de ceva ce nu mai exista dar care continua sa te consume?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai dreptate!
Nu te oprește nimeni să înnozi o relație ruptă, dar totdeauna va rămâne nodul. Ai mers pe un fir și s-a terminat, lasă-l așa! că altfel vei despica firul în patru, iar și iar. EXperimenta-ți! sau vă folosiți de experiența celor pățiți.
Viața e frumoasă dacă o trăiești cu ceea ce ai azi!, nu ieri, nu mâine, dar de acest lucru ne dăm seama doar după ce ne-am lovit de toți pereții și constatăm că ni s-a terminat ața vieții.
ApreciazăApreciat de 1 persoană