Alexandru Chermeleu: Despre nesimțiți , numai de bine!


Am încercat un mic exercitiu de imaginație. Cum ar fi sa intru in pielea unui nesimțit. Trebuie sa recunosc ca exercițiul a fost destul de sufocant si cu un mare consum de energie psihică si emoțională. Rezultatul este unul „excepțional” de grotesc si te invit sa il citești in rândurile de mai jos.

M-am transpus grobian in viețile celor de „langa” mine, încercând sa promovez jocul „nevinovat” al celor care isi baga nasul in treaba altora, doar pentru ca treaba lor nu e „băgata” in seama de către altii! 🙂

Am încercat sa ii invidiez din umbra pe cei care fac ceva cu viata lor si am încercat sa le pun piedici „simbolice” in drumul lor spre fericire. Iar daca eu nu am găsit-o inca pe a mea, de ce sa ii las pe altii sa se bucure de a lor?! 🙂 M-am simțit atacat pe „nedrept” la fiecare text pe care l-am citit din partea lor, cu ochii supurand a răutate, cu degetele tremurânde pe marginea mesei si cu podul palmelor transpirate de atata revolta interioara!

M-am simțit neglijat si aruncat violent inapoi atunci cand am văzut ca altii au succes iar eu ma îndepărtez strategic de al meu. Nu am ezitat nicio clipa sa comentez unui text văzut de mine si sa imi trădez frustrarea prin replici tupeiste ce ma caracterizează: „Esti un prost. Un cretin care vrea atenție. Scrii doar texte pentru femei si pe deasupra foarte !!!efeminizate!!!”. Desigur, nu am omis nici crima premeditata a limbii romane in furia mea neînțeleasă. Iar daca cineva m-a apostrofat si mi-a atras atenția ca sunt analfabet, nu mi-a pasat. Am dus o lupta grea atunci cand nu am reușit sa aflu de ce altii sunt fericiti iar eu nu.

Am inceput sa iau cu asalt articole in care s-a scris despre femei si cum ar trebui sa se poarte barbatii cu ele. Le-am demitizat instant si superficial cu vanitatea ce ma invaluie. Am „scuipat” sec in trăirile celorlalți, m-am șters la nas cu emotiile lor si nu am dat doi bani pe sentimentele acestora. Am plâns si m-am zbătut amarnic in fiecare noapte si in fiecare ceas purtat de ura si răutatea pe care am îndreptat-o inspre ceilalti. Asemenea unei rachete de croaziera ce isi atinge ținta cu precizia chirurgicală a unui gând rostit in minte si purtat in inima. M-am lasat copleșit de imaginația si creativitatea oamenilor din jur si am criticat asiduu orice încercare legitima de a spune cuvintelor pe nume.

Am bătut câmpii cu o gratie demnă de prostia celor ca mine atunci cand ma regăseam in anumite texte si in profilul psihologic al „troll-ului” virtual si omniprezent. In realitate, eram la fel de nesimțit si intrigant si cu ceilalti. Nu aveam nevoie de retele de socializare pentru a-mi arata colții deja tociți de gălăgia mintii ce ma întorcea din drum. Eram cel mai bun, cel mai deștept, cel mai creativ si cel mai iubitor in propriul autism creat in suflet. In esenta, nu exista cineva mai teribil ca mine in tot acest Univers. Nu dădeam doua parale pe inteligenta altora, dar eram mereu curios si aspru atunci cand a mea era amenințată. Am batjocorit lucruri sfinte si nu am bătut niciodata in retragere.

Am căutat mereu prim-planul si centrul universului in momentele in care luptam ca sa devin tot eu, buricul pamântului. Am deviat mereu de la subiect atunci cand obiectul principal nu eram eu, ci altcineva. Am renunțat la iubire si am îmbrățișat un ego atât de mărinimos, făcând un pact cu acesta din urma. M-am lasat purtat de „valul” caravanei ce isi vede de lungul ei drum in timp ce câinii de pe margine, lătrău. Pentru ca exact acelasi lucru il făceam si eu, zi de zi si clipa de clipa. „Lătratul” meu trebuia sa se faca auzit atât in miez de zi cat si in glas de noapte. Ii condamnam pe toti, arătându-i cu degetul si râdeam de ei cu voce tare cand, in tot acest timp, imi doream in secret sa fiu ca ei.

Sunt un nesimțit … si-mi place. Dar ceea ce nu am inteles niciodata este ca, in realitate, nu ma simteam iubit. Si cum as putea sa fiu, atunci cand eu nu ma iubesc pe mine?

Si cat de prost ma simt acum …

Publicat de Alexandru Chermeleu Personal

Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța... Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ... DISCLAIMER COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei. Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor. Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: