Copiii ar trebui sa rada. Nu sa plângă.


Un copil nu va salva niciodata o căsnicie compromisa, o relatie toxica sau legătura șubreda dintre doi parteneri. Un copil trebuie sa fie o completare a bucuriei celor doi, o oaza de liniște si de viata si nu o portița de scăpare temporara din cleștele Ego-ului ce strânge si sugruma, dureros de tare, fericirea „îndrăgostiților”.

Atunci cand expresia „Suntem atât de fericiti! Imi doresc sa avem un copil!” Se transforma in „Hai sa facem un copil pentru a fi fericiti!” e limpede ca ordinea fireasca a fost înțeleasă prost iar unul dintre cei doi ar trebui sa se gândească de mai multe ori inainte de a face acest pas deosebit de important.

Din păcate, mecanismul este inversat si multi copii din ziua de azi apar pe „banda rulanta” pătată de egoismul exacerbat al celor doi protagoniști.

Un copil inseamna viata! Daca te-ai hotărât sa il aduci pe lume, asigura-te inainte ca ai învățat sa o trăiești! Un copil inseamna puritate! Daca te-ai hotărât sa il aduci pe lume, asigura-te ca ființa ta este una pura. Un copil inseamna fericire. Daca te-ai hotărât sa il aduci pe lume, asigura-ti propria fericire, inainte de toate. Pentru ca, in esenta, un copil inseamna iubire. Iar daca te-ai hotărât sa il aduci pe lume, asigura-te ca iubesti si esti iubit. Altminteri, Riști sa murdărești dragostea si sa o transformi intr-o ancora șubreda si iluzorie.

Este exact acelasi lucru cand vorbim de scenariul dur si avariat al celor care nu pot renunța la o relatie toxica, de dragul celor mici. Niciodata nu a fost usor sa renunțam. Cu atât mai mult cand este vorba de atâția ani adunați in spate, de atâtea amintiri presărate minuțios in oglinda timpului si de
o iubire ce a fost stearsa cu buretele moale al suferinței atunci cand cei doi se îndepărtează tot mai mult, unul de celălat.

Niciodata nu a fost usor sa spui STOP atunci cand toate semnele unei liniști sufletești au fost sfărâmate si umbrite de Singurătatea celui care inca mai spera la o reconciliere a mintii si a inimii. Iar daca fericirea ta nu mai contează, măcar gândește-te la cea a copiilor. Pentru ca tu esti modelul si oglinda perfecta a lor. Iar atunci cand aceasta oglinda este pătată, aburita, murdărita si, intr-un final, sparta in mii de bucatele, primii care vor simti aspru cioburile durerii si ale vietii, vor fi copiii.

Un copil ar trebui sa rada. Nu sa plângă.

Si cum ar putea rade atunci cand unul dintre cei doi a uitat sa mai zâmbească acelasi zâmbet, sa simtă aceeași caldura si sa trăiască aceeași iubire. Singurele zâmbete prea putin întâlnite acum sunt acele zâmbete false si acoperite in întregime de masca unui chin deja acceptat. Cand mimezi fericirea in fata unui copil nu faci decat sa o amâni. Pentru ca un copil va putea vedea zâmbetul forțat de pe chipul tau, dar iti va citi întotdeauna durerea autentica din inima. Un copil nu se „păcălește” asa. Decat atunci cand te păcălești singur, „înecându-i” si pe cei din jurul tau in apele unor lacrimi ce au ajuns sa curgă mult prea des si repede.

Sa înduri o relatie toxica de dragul copiilor nu inseamna sa le arati acestora cat de „fericit” esti.  Inseamna sa le oferi cel mai bun exemplu de „cum sa fii nefericit”.

Iar daca nu ai inteles asta, nu ai inteles viata!

!!!Descoperă experiența completă! Achizitioneaza pachetul cu toate cele 4 titluri ale mele si reconstruieste-te! Incepe sa te bucuri de viata pe care o meriti cu adevarat!

Comanda pachetul cu transport gratuit si autograful meu, de aici: https://booksandpassion.ro/produs/pachetul-suprem-al-iubirii-si-regasirii-de-sine/

 

Publicat de Alexandru Chermeleu Personal

Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța... Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ... DISCLAIMER COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei. Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor. Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.

4 gânduri despre „Copiii ar trebui sa rada. Nu sa plângă.

  1. Majoritatea habar nu avem cum sa fim noi fericiti…si de aceea nici nu ajungem macar sa ne punem problema de a-i face fericiti pe altii…
    In momentul asta nu vad fraza mai odioasa decat: „m-am sacrificat pentru copii”. E odios sa „te sacrifici”. In orice fel. Punct.
    Gandesc ca misiunea mea va fi o ONOARE, si nu un sacrificiu. Niciodata sacrificiu. Cand copilasul meu ma va trezi noapte de noapte, gandesc de pe acum ca va fi minunat, pentru ca il voi vedea din nou, il voi atinge din nou, voi avea din nou ocazia sa ii acord atentie si ingrijire si, mai ales, faptul ca plange e dovada ca viata zbarnaie in el.
    Copiii sunt minunea subestimata din viata tuturor, pentru simplul fapt ca ne este atat de usor accesibila.
    Nu vad misiune mai nobila in viata, si de-abia astept sa mi-l aduc pe lume, cu toate durerile facerii si alte schimbari ce vin la pachet…

    Apreciat de 2 persoane

  2. Nu-i usor sa fii responsabil. Si cand crezi ca esti pregatit, tot nu esti. Si cand altii depind de tine, cu sigranta ca nu ai cele mai bune rezolvari totdeauna. Parintii isi ajuta copiii, iar copiii parintii, fara ca vreunul sa aiba alt scop decat fericirea celuilalt. Adultii nu sunt complet dezvoltati si nici batranii. Contribuim cu totii, mic si mare, la dezvoltarea noastra si a celorlalti, pana in ultima clipa a vietii noastre. Putem oferi exemple bune sau nu. Nu stiim care este impactul pe care-l va avea exemplul nostru asupra unui om. Daca dai ceva bun, nu inseamna ca cel care primeste il vede ca bun, si invers.
    Dorinta de a fi un parinte perfect aduce multe frustrari in timp si multe greseli. Iubirea, intelegerea, sprijinirea, acceptarea reciproca a membrilor familiei (mama, tata, frati, bunici) sunt bazele unei familii fericite.
    Cand spui „ma sacrific”, spui „fac asta, desi nu-mi place, dar te iubesc si este mai important ca tu sa fii fericit decat orice altceva”. Si sunt multe momente de-astea in viata, dar tu-ti alegi prioritatile.
    Tot teatrul cu TREBUIE inainte de: sa razi, sa plangi, sa spui, sa privesti etc nu este decat o penibila incercare de a ramane la suprafata apei raului vietii si care are un sfarsit tragic.
    Toata teoria asta cu trebuie sa …. e atat de jalnica.

    Apreciază

  3. Nu poti fi tata, fara ca o femeie sa te accepte ca atare. Dar poti fi mama, fara ca barbatul insamantator sa stie sau sa vrea. Ca mama, iti poti ucide pruncul in faza embrionara. Din pacate procreatoarele nu o mai fac din vreun instinct matern (estompat de reclama la cardul BRD), ci ca o bifa a ceea cea au invatat de la Life Coach ca ar trebui sa bifeze pana la 40 de ani.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: