Sa lăsam timpul sa isi așeze limbile ceasurilor peste poalele noastre moi. Sa ne ținem de mana ca doi copii ce rad a fericire si sa ne sărutam asemenea tinerilor înfierbântati de amorul vremurilor. Sa ne îmbrățișăm precum Adulții ce au îmbrățișat Viata in clipele ei cele mai pure si sa povestim povesti far de sfarsit ca doi bătrâni ce-au petrecut in toiul inimii.
Hai sa îmbătrânim împreuna in secret si in iubire. Asa cum stelele îmbătrânesc si mor in splendoarea strălucirii ce dăinuie peste apusuri. Hai sa îmbătrânim împreuna in momentele de liniște dar si in cele de zbucium. Sa lăsam sufletele noastre sa danseze un ultim dans al minții si al inimii.
Hai sa îmbătrânim Luni dar sa iubim si Marți ca mai apoi Miercurea sa continue cu vocea calda a zilei de Joi asa cum Vineri ne ajunge din urma pentru a savura ziua de Sâmbăta si a dormi sub aceeași plapuma, îmbrățișați, Duminica.
Hai sa îmbătrânim … Luni, Ani si Veacuri … Împreuna! Pentru ca atunci cand lunile iti par prea lungi iar anii mult prea grei, noi doi ne vom stinge de mana in veacurile trupurilor fara de suflu.
Hai sa îmbătrânim împreuna si nu separat! Pentru ca împreuna nu se termina niciodata asa cum totdeauna suna cel mai bine! 🙂
Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța...
Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ...
DISCLAIMER
COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei.
Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor.
Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.
Vezi mai multe articole
Alexandru Chermeleu 
Loredana
ApreciazăApreciază