Atunci cand trecutul iti bate la poarta iar tu esti pregătit sa il întâmpini cu „sufletul la gura”, aranjat si parfumat, Așteptându-l in pragul ușii, entuziasmat fiind de ce anume o sa iti aducă, fii pregătit sa îmbrățișezi dezamăgirea. Mai mult decat atât, fii pregatit sa fii lovit crunt si brutal de palmele acestuia. Niste palme neiertatoare.
Atunci cand trecutul iti bate la usa iar tu ii deschizi e ca si cum ai invita un hot in casa ta cu brațele deschise. Din fericire, hoțul nu iti poate fura decat niste obiecte. Mai mult sau mai putin valoroase. Dar trecutul … Off! Acest colos plin de cicatrici si vânătăi, plin de umbre si de nuanțe de gri sau negru … Acest monstru gigantic … te poate fura cu totul. Iti poate fura suflarea, dorința de Viata, dorinta a merge inainte, de a iubi si de a mai crede si spera in oameni si in tine.
Cand te lasi invadat de fantomele trecutului pregătește-te pentru ce e mai rau. Pregătește-te pentru nopți nedormite, trairi zbuciumate, emoții contradictorii, lacrimi infinite si voci. Multe voci. Niste voci care iti cotropesc mintea si iti corup inima. Niste voci care nu te lasa sa mai visezi. Niste voci care iti „spun” mereu sa iti ții capul întors si picioarele nemișcate. Acele voci pe care le „auzi” mereu si care te urmăresc cu grija si îndeaproape. Le porți cu tine peste tot. Asa cum păcătoșii isi poarta in tăcere si chin păcatele adunate de-a lungul anilor. Asa cum o floare isi poarta tulpina neclintita dar care isi pierde petalele si culorile vii.
Trecutul nu a fost si nu va fi niciodata un prieten de nădejde. Decat atunci cand înveți din cele apuse si iti continui drumul înspre fericire. Dar nu altfel. In rest el nu poate fi decat un dușman de temut. Un dușman atâta de puternic si de perfid. Atât de glorios si de aspru in victoria pe care o are asupra ta, daca ii permiți acest lucru.
Trecutul paralizează. Paralizează ființa si înăbușe spiritul. Ucide cu premeditarea unui criminal in serie suflete si le arunca in iadul suspinelor si al regretelor fara sfârșit.
In relația de cuplu, trecutul ucide tot. Ucide planuri, ucide zâmbete, îmbrățișări si tineri de mana. Ucide fericirea si o sugruma, intr-o ultima suflare de Speranta.
Daca vrei sa te însori cu Ea, divorțează de El! Trecutul! Altminteri e poligamie. Mai mult sau mai putin. E un chin. Un chin acceptat si îndurat gratuit.
Așadar, daca vrei sa te însori cu Ea, divorțează de trecut! Si fa-o cât mai repede! Pentru ca cine răscolește trecutul, isi plânge prezentul si distruge viitorul.
Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța...
Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ...
DISCLAIMER
COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei.
Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor.
Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.
Vezi mai multe articole
Alexandru Chermeleu 