Oamenii mari nu cred in povesti cu zâne!


Sau, mai bine zis, oamenii mari au încetat sa mai creadă in povesti cu zâne si in Feti frumoși. Oamenii mari au încetat sa mai creadă in dragoste la prima vedere, in suflete pereche si in fenomene pure de sincronicitate. Au încetat sa mai spere in iubiri adevărate, in parteneri autentici si in promisiuni neîndeplinite. S-au oprit din a visa, au renunțat la lupta si s-au baricadat in mocirla proprie in care, mai mult sau mai putin constient, au intrat.

Oamenii mari au uitat sa mai fie copii. Au uitat sa mai creadă in sinceritate, in prietenie si in Frumusețea celorlalți. Dar, in primul rând, au uitat sa mai creadă in Frumusețea lor. Oglinzile sunt acum prea murdare de chipuri atat de chinuite, de chipuri maltratate si mult prea triste si pocite de palmele timpului si pumnii invizibili ai suferinței.

Oamenii mari nu mai cred in Moș Nicolae si nici in Moș Crăciun. Si cum ar mai putea crede? Cand, de Crăciun, ea pleacă sa ii cumpere un cadou iar el pleacă la alta. Cum sa mai creadă in prietenie cand prietenul cel mai bun se dovedește a fi cel care iti înfige cuțitul in rana înca nevindecată? Cum sa mai spere in dragoste la prima vedere cand prima intalnire se termina cu un Adio si nu cu un sărut? Cum ar mai putea lupta de unii singuri cand cei de langa ei sunt amorțiți si lenesi?

Oamenii mari nu mai cred in povesti de adormit copiii. Si totuși, ele exista. Sunt asemenea minunilor. Minunile exista. Aievea in jurul nostru. Important este sa știm sa le recunoaștem si sa le primim in viata noastră. Însă, pentru a avea parte de ele trebuie sa învățam sa fim noi minunati.

Oamenii mari nu mai cred in povesti cu zâne. Păcat. Pentru ca aceste povesti sunt cele mai frumoase povesti de Viata.

Publicat de Alexandru Chermeleu Personal

Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța... Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ... DISCLAIMER COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei. Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor. Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.

3 gânduri despre „Oamenii mari nu cred in povesti cu zâne!

  1. Ba da, oameni mari cred in povesti..eu cred in povestea mea de viata..in bucuria zilei si iubirea prietenilor..cred da, in Mos Nicolae si Mos Craciun..si..oo da..am trecut cu mult de varsta copilariei…ne suntem datori sa credem in noi!

    Apreciază

  2. am crezut si voi crede intotdeauna in Mos Craciun si in povestile cu zane. Minunile exista, sunt langa noi, doar trebuie sa deschidem ochii si sa le acceptam . Ca le numim stiinta sau fizica cuantica, sunt doar niste cuvinte inventate de capacitatea noastra limitata de a vedea lucrurile. Dragostea este o forta atat de mare de care nu avem curajul sa ne folosim, de ce oare? de frica??

    Apreciază

  3. Ba da, unii oameni mari mai cred in dragoste, dar nu o poti duce de unul singur! Oamenii mari au complicat prea mult viata si de aia, dragostea, chiar daca e la prima vedere ajunge sa doara al naibii de mult si e lasata sa moara, pentru ca celalalt nu are curajul sa lupte pentru fericire!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: