Femeile plâng si bărbații se îmbata


Cam asa a fost întotdeauna. Femeile au vărsat lacrimi de durere si suspin in urma cretinilor care le-au lasat cu ochii in soare iar bărbații si-au înecat de fiecare data dorul si trăirile in cel mai de rahat pub din spatele blocului. Nu e tocmai o idee buna sa iti cheltui un salariu întreg pentru a uita de tine si de partenera care te-a făcut atât de mult sa suferi. O femeie care si-ar fi dat toti banii pe ultimul racnet de poșeta dar care nu a dat doi bani pe tine. La fel cum nu este o idee prea inspirata sa bocești dupa un prost care te-a înșelat si a plecat cu prima femeie ce si-a desfăcut picioarele „ostentativ” si mult prea repede.

Sa iti plângi de mila si sa suferi ca un câine fara stăpân pentru cineva care nu te-a meritat inseamna sa te pedepsești singur. Iar atunci cand ții un partener nepotrivit pe langa tine inseamna sa ții locul iubirii ocupat. Si pentru ce? In primul rând, pentru cine? Tehnicieni corupți ai sentimentelor exista peste tot. Atât in rândul femeilor cât si de cealaltă parte. De impostori emoționali e plin pământul. Sa regreți astfel de tipologii este ca si cum te-ai anula ca individ. Din contra, bucura-te si mulțumește-i celui de Sus ca ai scăpat de ei. Iar pe viitor încearcă sa fii mai atent, in primul rând la tine, si mai apoi la ceea ce atragi in Viata ta.

Chiar zilele trecute ascultam o poveste destul de trista a unei femei care isi bocea fostul cu lacrimi de crocodil, zi de zi, noapte de noapte, timp de 3 luni de zile. Un fost care o bătea, o înșela si nu ezita sa o jignească la fiecare colț sau cearta trăită in doi. Un fost care nu făcea nimic cu Viata lui dar facea totul pentru a o strica pe cea a oamenilor din jurul sau. Sa suspini dupa un asemenea individ e ca si cum ti-ai semna singur condamnarea. Exemplul perfect de masochism emoțional.

Oamenii nu isi dau seama ce au pierdut decat atunci cand se intampla sa piardă acel ceva sau cineva. Însă, uneori e mai bine sa pierzi pe cineva care nu te-a meritat decat sa te pierzi pe tine, crezând ca merita!

Viata este frumoasa. Pe cât este de frumoasa, pe atât este de scurta. Ea nu trebuie plansa si nici bocita. Ea trebuie trăită. Trăită bine si langa oameni potriviți sufletului tau. Sa te scuturi de praful trecutului si sa îngropi balastul suferinței este semnul celor puternici.

A celor care au înțeles ca Viata nu se termina atunci cand partenerul nepotrivit pleacă de langa tine. Ea atunci incepe!

Publicat de Alexandru Chermeleu Personal

Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța... Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ... DISCLAIMER COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei. Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor. Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.

Un gând despre „Femeile plâng si bărbații se îmbata

  1. De acord cu tot ce ai scris mai sus. Dar de unde stii daca cineva nu te-a meritat? De unde stii ca partenerul era nepotrivit? Cum recunosti tehnicienii corupti ai sentimentelor? Cum poti sa stii ca ai facut bine ca ai renuntat si ai mers mai departe? Si cum stii asta acum, nu peste 10 ani, cand viata deja ti-a demonstrat daca ai facut bine sa renunti sau nu?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: