Aceste rânduri nu reprezintă un manual de recucerire. Nici metode de a te reîntoarce in brațele persoanei iubite, la un moment dat. Acest articol reprezintă realitatea. O realitate dura si prea putin acceptata de multi. Daca te așteptai la altceva, te poti opri din citit de pe pe acum. Daca nu, continua.
Este interesant si, pe alocuri amuzant cum niciodată nu știm sa apreciem ceea ce avem decât atunci cand suntem puși departe sau deoparte de omul sau lucrul respectiv.
Zilele trecute am fost surprins de degetele si ochii unui prieten care, intr-o viteza nebuna si într-un moment semi disperat a intrat pe google si a inceput sa scrie, cu degetele-i tremurânde, „cum sa iti recucerești iubita dupa ce ai pierdut-o”. Daca ai ajuns in punctul asta, e nasol. In primul rând pentru tine. E ca si cum ai cauta informații despre „cum sa recuperezi banii pierduți la Casino”.
Problema este ca nu prea ai cum. S-ar putea ca in acel moment sa nu te mai ajute nici google-ul, nici prietenii, nici Biblia si nici altceva sau cineva. Daca nu ai fost in stare sa o păstrezi atunci cand a fost langa tine, cu greu o mai poti „recupera” sau păstra acum, cand nu mai împărțiți acelasi colț de perna. Nu exista o rețeta universala pentru a face asa ceva. Iar daca asta se intampla, trebuie sa iti asumi tot ceea ce vei spune sau face in viitorul mai mult sau mai putin apropiat. Si aici vorbim despre schimbare. In primul rand a ta. Si nu pentru ea, ci mai mult pentru tine. Nu pentru ca ea te roagă asta, ci pentru ca tu ti-o dorești.
E povestea trista si povestea care se repeta de fiecare data, in acelasi trend trist si inevitabil. Povestea cuceritorului. A cuceritorului care cucerește dar nu știe, uita sau, si mai rau, nu il mai intereseaza sa păstreze. Sa păstreze un om care il iubeste, il dorește, il motivează, il echilibrează si il completează perfect, in tot si in toate. Este o poveste de drama dar, in egala măsura, o tragi-comedie a celui care la inceput rade iar la sfârșit nu se mai poate opri din plâns. De cele mai multe ori e prea tarziu pentru regrete si suspine. Pentru lacrimi aruncate gratuit ( de data asta) in stânga si in dreapta. S-ar putea ca pana si umărul pe care te sprijini sau plângi sa nu fie suficient de moale și bun.
Si atunci ce e de făcut? Iti spun eu: Sa plângi, sa tremuri, sa suferi, sa conștientizezi, sa te scuturi si sa te inveti minte. Altminteri, vei repeta la infinit prostiile. Problema cea mare este ca nu doar tu vei suferi si ieși sifonat din toata povestea asta. Iar atunci te intrebi daca merita sa iti bagi picioarele sau sa ții cu „dinții” de ce iubesti si te iubeste.
Sa cucerești e usor. Sa păstrezi este întotdeauna mai greu. Dar nu imposibil. Gândește-te bine la asta inainte de a intra intr-o relație. Indiferent cand si cum se intampla acest lucru.
Ce-am avut si ce-am pierdut!
Nu ai avut nimic deci nu ai pierdut nimic. Poate doar timp. Timp prețios. Iar daca pentru unii este un „The End”, pentru altii e un „Happy End” :))
________________
Acest blog a intrat in finala Premiilor Radar de Media in cursa pentru “Cel mai bun blog al anului 2015″. Susține-l si tu cu un vot, accesând acest acest link http://www.radardemedia.ro/finala-premiilor-radar-de-media-2015-cel-mai-bun-blog/ si selectând (alexandruchermeleu.com) din lista blogurilor afișate. Iti multumesc!
Alexandru Chermeleu 