Acest articol nu este unul despre barbati. Cu siguranța nu despre bărbații adevărați si buni. Este un articol cu si despre Femei. Acele femei nefericite. Acele femei care au uitat sa mai fie fericite. Acele femei pentru care întregul univers se învârte in jurul unui singur punct. Fie el agățat in trecutul pe care nu il pot da uitării, fie ancorat in viitorul care „suna” mult prea bine atunci cand spera necontenit la schimbarea in „bine” a celor de lângă ele.
Femeile nefericite trăiesc mereu trecutul pur si odios. Acel lagăr al suferințelor in care singure îsi îneacă lacrimile, suspinând si plângând după o dragoste demult apusă si data uitării … Cel puțin asa gândește „el”! Acel „el” care a cotropit-o emoțional si fizic, a tăbărât in viata ei ca un balaur cu mai multe capete, i-a promis soarele si luna de pe cer si nu a reușit sa-i aducă nici măcar o stea. Dar nici nu a încercat. Un „el” plin de promisiuni încălcate si infatuat de atâta încredere oarba in sine. Un „el” care a uitat de cine s-a îndrăgostit atunci cand si-a văzut „prada” deja cucerita.
Si totuși, de ce sunt femeile nefericite? Pentru ca multe dintre ele nu trăiesc prezentul. Cu bune si cu rele. Aici si acum. Mai demult nu mai contează iar mai târziu încă nu a ajuns. Si pentru ca nu pot lua lucrurile ca atare si sa le accepte asa cum sunt. Si anume ca prostul după care ele plâng este un mare prost. Si atât. Fara explicații de prisos si fara prea mult consum de energie. Daca ar accepta acest lucru la timp, fara a se auto-iluziona necontenit in veșnica schimbare a lui, poate ca ușile s-ar Închide mai repede si cu mai putin zgomot. Si s-ar deschide altele. Este mai bine sa plângi pentru tine si sufletul tau decât pentru un „el” care s-a dovedit ca nu il are. La fel cum este mai bine sa razi acum, ca te-ai scăpat si poti renaște.
Femeile au fost mereu niste martire. Niste martire perfecte si tăcute. Au dus intotdeauna in spate povara lumii si a suferințelor ei. De ce sa mai accepte si povara unui cretin cu acte in regula?
Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța...
Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ...
DISCLAIMER
COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei.
Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor.
Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.
Vezi mai multe articole
2 gânduri despre „Alexandru Chermeleu: De ce sunt Femeile nefericite”
Reblogged this on Printre sentimente and commented:
„Acel “el” care a cotropit-o emoțional si fizic, a tăbărât in viata ei ca un balaur cu mai multe capete, i-a promis soarele si luna de pe cer si nu a reușit sa-i aducă nici măcar o stea. Dar nici nu a încercat.”
Eu unul ştiam, de la alţii muuuult mai înţelepţi ca mine, că e absolut inutil să încerci să înţelegi femeile. Pentru că nu vei reuşi. În afara faptului în care ai fi decis voit să provoci o dispută, o reacţie virulentă lşi consistentă din partea „lor” – ceea ce ar justifica postarea ta, nu consideri că e un demers cam prea îndrăzneţ să încerci să diseci un subiect atât de sensibil cum este sufletul femeii ? Întreb şi eu …
Alexandru Chermeleu 
Reblogged this on Printre sentimente and commented:
„Acel “el” care a cotropit-o emoțional si fizic, a tăbărât in viata ei ca un balaur cu mai multe capete, i-a promis soarele si luna de pe cer si nu a reușit sa-i aducă nici măcar o stea. Dar nici nu a încercat.”
ApreciazăApreciază
Eu unul ştiam, de la alţii muuuult mai înţelepţi ca mine, că e absolut inutil să încerci să înţelegi femeile. Pentru că nu vei reuşi. În afara faptului în care ai fi decis voit să provoci o dispută, o reacţie virulentă lşi consistentă din partea „lor” – ceea ce ar justifica postarea ta, nu consideri că e un demers cam prea îndrăzneţ să încerci să diseci un subiect atât de sensibil cum este sufletul femeii ? Întreb şi eu …
ApreciazăApreciat de 1 persoană