Am alergat de iubire ca un bezmetic ce aleargă de propria-i umbra. Am alergat si alergat … si m-am împiedicat tot de atâtea ori. Am încercat sa ma ascund de ea precum nebunul ce se ascunde de nebunia lui ferită de ochii lumii. Am tresărit atent la fiecare atingere a ei dar nu m-am lasat niciodată copleșit de-a binelea. Am fost dezbrăcat, lovit, bătut, schingiuit si jupuit. De gânduri, de trăiri, de țipatul interior încătușat, de maștile mult prea încărcate de vopseaua suferinței si de bucatile de inima împrăștiate in podul sufletului întunecat.
Am încercat sa păcălesc iubirea si sa-i șoptesc in gluma ca „o vreau”. Balamalele trupului sunt acum ruginite de marea de lacrimi ce l-au năpădit in fiecare ceas rostit de limbile timpului înghețat . Inima e acum asemenea unei păpuși din porțelan cu ochii margelati si negri. O păpușa fara zâmbet, fara chip si fara suflul ei copilăresc. O păpușa teribil de trista si singura. Ati mai vazut asa ceva? Păpușile nu sunt niciodată singure. Decat atunci cand si-au pierdut din farmec. De abia atunci sunt aruncate si uitate in colțul lor dezordonat.
Asa e inima. Trista, singura si răvășită.
Am alergat de iubire si m-am ferit mereu de ea. Cand, in tot acest timp, am alergat, de fapt, de mine …
Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța...
Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ...
DISCLAIMER
COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei.
Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor.
Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.
Vezi mai multe articole
Alexandru Chermeleu 