Pana si certurile cu tine sunt Frumoase …


Image

Noi doi nu suntem frumosi separat. Noi doi suntem frumosi doar impreuna!

De cate ori ne-am impuns precum doi copii naivi in linistea din fata casei parintesti? Cate minute si ceasuri ne-am privit atat de lung incat am incercat sa evitam un zambet inocent? M-ai adus cu picioarele pe pamant si m-ai inaltat de atatea ori. Doar privindu-te si ascultandu-te mi-am amintit de toate clipele firave pe care le-am insirat in tot acest timp precum margelele de safir prinse pe un fir de clipa.

Nu am putut niciodata sa ma supar pe tine. Era ca si cum as fi fost suparat pe mine. Pe viata si pe Dumnezeu. Atunci cand cuvintele tale dure si ferme erau aruncate inspre mine. Dar erau precum acele cuvinte, acele nestemate venite dintr-o alta limba, o limba necunoscuta si misterioasa pe care vroiam atat de mult sa o învăț. Mi-a parut rau de fiecare data cand atingeam pielea ta tremuranda cu privirea mea rece.

O mie de sageti otravitoare aruncate inspre cea mai frumoasa si gingasa floare. Dar tu parca infloreai mai mult. Iar lumina ta a fost cel mai puternic medicament al sufletului meu. Imi amintesc cum stateai ghemuita pe acel scaun incomod si incercai sa nu imi raspunzi. Ca si cum m-ai fi pedepsit pentru o fapta ce nu a fost infaptuita.

Mainile tale calde se faceau nevazute si se ascundeau sub masa de sticla si rece. Ochii tai tristi incercau sa verse lacrimi de gheata iar respiratia ta era ca o prezenta primitoare si apasatoare in acelasi timp. Parul tau lung acoperea un chip ranit de vocea mea rasunatoare. Dar ma iubeai. Si te iubeam.

In ceasurile cele mai grele si in glasurile cele mai aprigi tu ma iubeai. Atat de mult incat simteam ca te ranesc cu fiecare cuvant rostit in noapte.

Am invatat ca iubirea se manifesta in atatea feluri incat fiecare gest al tau imi spunea, zi de zi si clipa de clipa, cat de mult ma vrei langa tine. Si nu voi uita niciodată acest lucru. Si acum imi rasuna imaginea ta in minte precum un clopot surd uitat de vreme in podul sufletului.

Nu puteam sa ramanem suparati unul pe celălalt. Nu aveam cum. Chiar si atunci cand ochii noştri plangeau la unison, chiar si atunci cand inimile noastre urlau sa fie auzite, chiar si atunci cand mainile noastre incercau sa se atinga pe sub masa neclintita …

Tu nu esti singura! Si am inteles De Ce!

Pentru ca … până și certurile cu tine sunt frumoase! 🙂

________________

Daca iti place acest blog, Votează-l în cursa pentru cel mai bun blog din țară! Îți multumesc! Link:

PAGINA DE VOT – FINALA PREMIILOR RADAR DE MEDIA 2015

Publicat de Alexandru Chermeleu Personal

Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța... Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ... DISCLAIMER COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei. Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor. Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.

2 gânduri despre „Pana si certurile cu tine sunt Frumoase …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: